Crucea din sticlă XIX

[Emil Dumitru]

          The King rămas singur după plecarea lui Tom, se plimba agitat prin imensul birou cu un pahar de gin în mână din care mai sorbea din când în când. Îşi privi ceasul şi văzând că se apropie miezul nopţii, fu subit cuprins de nelinişte, frământat de un milion de gânduri:  dacă Tom nu duce planul până la capăt şi nu-l reduce la tăcere pe Fill? Nu, Tom, deşi pare a fi un prostănac, nu m-a dezamăgit niciodată… 

      Luă cu mişcări nervoase telecomanda de pe birou şi o îndreptă spre bar, o uşiţă se deschise: monitorul era negru şi asta îl enervă şi mai tare. Apăsă altă tastă şi altă uşiţă se deschise. Pe ecran apăru Marck.

      − Marck, ce dracu faci? De ce n-am imagini din apartamentul doamnei Margaret?

      − Imediat domnule, în câteva secunde…

      − Bine, mai aştept câteva secunde, după care te concediez! Nu, mai întâi te omor şi apoi te concediez.

      Furios apasă altă tastă.

      − Margaret, ce faci, te-ai culcat? Aşteptă încordat câteva clipe şi nu primi niciun răspuns. Margaret!... Ce dracu faci?... De nu răspunzi, căţea ordinară ce eşti! Ştiu că mă auzi, răspunde!...  N-am nici un chef să vin până la tine, reluă el pe un ton nervos. Nimic, tăcere deplină. Dacă nu-mi răspunzi, vin la tine cu briciul şi ştii ce păţeşti… aproape că ţipă el. După câteva secunde de aşteptare, the King aruncă furios telecomanda, îşi luă pistolul din sertar, îl înarmă şi părăsi biroul.

      Când trecu prin dreptul liftului, acesta tocmai se pusese în mişcare spre parter. Din locul în care se afla, the King observă că uşa apartamentului ei era întredeschisă. Bănui rapid ce se putuse întâmpla şi fără să stea pe gânduri, alergă spre scară şi coborî val-vârtej cele câteva trepte. Când ajunse la ultima treaptă, o observă pe Margaret că tocmai ieşea, alergând.

 

      Din locul său strategic, Fill observă că uşa principală a reşedinţei se deschide a doua oară, într-un interval scurt. Prima dată ieşise un bărbat care se urcase într-o maşină şi demarase în mare grabă. Acum Fill văzu cum uşa se deschide cu viteză şi apare cineva alergând. După felul cum se mişca părea să fie o femeie. Silueta respectivă, părăsi brusc aleea principală şi se îndreptă spre gard. Mai avea doar câţiva metri până la gard, când, în cadrul uşii, apăru un bărbat care strigă puternic:

      − Margaret!

      Ea nu se opri şi continuă să alerge.

      Elvis, pe care Fill îl recunoscu după glas, alergă şi el câţiva metri şi se opri.

      − Margaret, staiii!

      Ea tot nu se opri şi ajunse la gard, unde, luându-şi elan, se agăţă de coama lui încălecându-l, reuşind să-şi treacă aproape jumătate din corp, de partea cealaltă.       Atunci se auzi înfundat primul foc de armă cu amortizor, apoi încă unul. Margaret rămase câteva clipe nemişcată pe gard, apoi se prăbuşi de partea cealaltă. Elvis alergă şi luându-şi elan, încercă şi el să se caţere pe gard dar nu reuşi.

      − Târfă ordinară, ce-ai căutat, ai găsit! îl auzi Fill că spune gâfâind.

      Foarte precipitat, Elvis alergă spre poartă. Ajuns aici, şi mai nervos, realiză că nu poate s-o deschidă fără telecomandă şi se întoarse în fugă la reşedinţă, după ea.

 

      Între timp, Fill coborâse din pom şi luând-o pe braţe pe Margaret, alergase cu ea la maşină. Apelase prin staţie dispecerul de serviciu. Acesta rapid, îi făcu legătura cu colonelul, care îi spuse foarte pe scurt ce, şi unde să meargă cu Margaret.

 

      În perioada când se întâmplau la reşedinţă evenimentele de mai sus, Tom ajuns la hotel, profitând de neatenţia recepţionerului, trecu şi se urcă în lift neobservat. Coborî la etajul trei, unde, totul era cufundat într-o tăcere de mormânt. Pe hol nicio mişcare şi acest lucru îi conferi, pe moment, o linişte interioară. Se opri în dreptul uşii cu nr. 313, ascultă câteva secunde, apoi îşi privi ceasul: fix miezul nopţii. Îşi puse mănuşile, scoase pistolul şi îi montă amortizorul. Ciocăni uşor şi aşteptă câteva secunde. Planul lui era cât se poate de simplu: când Fill va deschide uşa, poc şi gata. Mai aşteptă câteva secunde şi ciocăni din nou, dar uşa tot nu se deschise. Puţin panicat, se întrebă: ce dracu’ se întâmplă? Ar fi trebuit să deschidă  de la primul ciocănit! Oare, să n-o fi primit mesajul?

      Apăsă uşor mânerul şi uşa se deschise. Intră în panică, nu se aşteptase la asta. Foarte încet şi precaut o împinse încet până la perete, asigurându-se astfel că în spatele ei nu se afla nimeni şi intră tiptil. În semiîntunericul din cameră, observă în pat o mogâldeaţă şi fără să stea prea mult pe gânduri, închise fără zgomot uşa, apoi îndreptă pistolul, ţinti, şi trase două focuri de armă. Rămase nemişcat câteva secunde să vadă ce se întâmplă, însă auzi zgomotul liftului, oprindu-se la etajul respectiv.  Rapid se lipi de perete, în spatele uşii, ascultând. Răsuflă uşurat când auzi cum paşii se îndepărtează. Mai aşteptă câteva secunde până se făcu linişte deplină, şi ieşi din apartament fără să facă zgomot, în hol. În lift, trase adânc aer în piept şi apăsă pe tasta ''P'', dar, spre surpriderea lui, liftul începu să urce şi se opri după două etaje. Dacă mai urca un etaj, inima lui Tom, ar fi făcut explozie. Pentru orice eventualitate, ţinu pistolul în mână, camuflat în buzunar. Uşile liftului se deschiseră şi intrară în el, o femeie mai în vârstă, însoţită de un tânăr. 

      − Ne scuzaţi, noi coborâm, dumneavoastră?  întrebă tânărul.

      − Şi eu am vrut să cobor, dar liftul nu mi-a ascultat comanda… răspunse Tom aproape mecanic, încercând un zâmbet timp.

      − Se mai întâmplă, spuse femeia, încercând să fie amabilă, dar se dezechilibră şi se prinse rapid de braţul tânărului.

      După câteva minute,Tom, se afla în maşină, fericit la gândul că peste doar trei zile, o să fie un om bogat.

      Elvis gâfâind, se opri direct la barul din biroul lui. Îşi turnă o porţie zdravănă de gin cu apă tonică, pe care îl bău pe nerăsuflate, apoi luă telecomanda de la porţi şi plecă alergând. Capul începuse uşor să-i bubuie în ritmul bătăilor inimii. Acum, problema cea mai importantă era cum să scape de cadavrul ei. Trebuia găsit rapid un plan simplu şi foarte eficace, plan pe care să-l ducă la îndeplinire, bineînţeles, altcineva. Întotdeauna el reuşise în viaţă cu astfel de planuri simple, dar îndeplinite de alţii. Se gândi imediat la Tom, dar de unde să-l mai ia acum?  Mai avea doar câţiva metri să ajungă la poartă, când, se opri din alergat şi se întoarse brusc: maşina… voi lua maşina şi-n portbagajul ei voi introduce  cadavrul, apoi în prăpastia în care a pierit Anna,  va ajunge şi Margaret. 

      După câteva minute, Elvis opri maşina în zona gardului unde ea căzuse împuşcată de el. Încremeni la volan. În lumina farurilor nu văzu nimic, Margaret dispăruse. Se repezi în torpedou, de unde luă o lanternă, dorind să cerceteze şi mai temeinic locul. 

 - va urma -

[Corina Militaru]

Se pare ca Regele incepe sa greseasca. Mi-a placut!

Cu prietenie,

[Sofia Sincă]

Citisem acest episod în alt site, din curiozitatea binecunoscută a femeii şi aici nici nu l-am văzut. Văzusem al XX-lea şi mi-am zis că ai omis un episod. Dar nu! Emil pe cât de tipicar este, nu poate face asta.

Dar să revenim la text, acţiunea începe să se precipite, lanţul începe să se strângă... Din spirit de frondă cititorul tinde să-i ia apărarea Margaretei, deşi are şi ea partea ei de vină.

Bine scris episodul, ai instaurat panica, ai descris cu minuţiozitate evenimentele, ca într-un scenariu de film.

Dar să trecem la următorul capitol.

Cu plăcerea lecturării, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Of, timpul!...

O să-mi fac timp să-ţi citesc toate capitolele.

da Coza

[Emil Dumitru]

Corina, îţi mulţumesc pentru lectură şi sunt bucuros că te-a captivat. Poate ai să-mi fii alături până la finiş. 

Te rog, ai curaj, dacă găseşti ceva greşit să mă atenţionezi!

Cu prietenie, 
Corina Militaru a spus :

Se pare ca Regele incepe sa greseasca. Mi-a placut!

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Da, ai dreptate Sofia, cred că acesta este ultimul episod care a mai fost publicat, dar ne cosmetizat, brut aşa cum îl scrisesem în 1992, în alt site.

Mulţumesc că eşti alături de mine!

Cu prietenie,

 

Sofia Sincă a spus :

Citisem acest episod în alt site, din curiozitatea binecunoscută a femeii şi aici nici nu l-am văzut. Văzusem al XX-lea şi mi-am zis că ai omis un episod. Dar nu! Emil pe cât de tipicar este, nu poate face asta.

Dar să revenim la text, acţiunea începe să se precipite, lanţul începe să se strângă... Din spirit de frondă cititorul tinde să-i ia apărarea Margaretei, deşi are şi ea partea ei de vină.

Bine scris episodul, ai instaurat panica, ai descris cu minuţiozitate evenimentele, ca într-un scenariu de film.

Dar să trecem la următorul capitol.

Cu plăcerea lecturării, Sofy!

[Emil Dumitru]

Domnule Ion Lazăr da Coza, aş fi foarte onorat dacă aţi avea timp să citiţi toate episoadele. 

Şi mai recunoscător dacă în câteva cuvinte, v-aţi exprima părerea!

Ştiţi şi ştiu foarte bine că ce veţi scrie dumneavoastră, contează enorm de mult pentru mine.

Cu prietenie,

Ion Lazăr da Coza a spus :

Of, timpul!...

O să-mi fac timp să-ţi citesc toate capitolele.

da Coza