Cum deschizi romanul „Puncte de inflexiune” al Angelei Dina-Moţăţăianu, încă de la prima frază descoperi o temă de meditaţie:

            „La tinereţe, schimbi lumea; la maturitate, îi schimbi pe cei din jur; la senectute, te gândeşti doar la... tine!”

            Lucrarea este structurată pe zece capitole. În primul ne sunt prezentate cele nouă personaje principale, două doamne şi şapte domni, foşti colegi de liceu („Dimitrie Cantemir”) care iau parte la o reuniune organizată de unul dintre ei, numit Americanul. Ceilalţi opt sunt prezentaţi pe întreg cuprinsul cărţii cu „poreclele” (pseudonimele): Flower-Power şi Miramoţ - doamnele şi domnii - Patriarhul, Doc, Babacul, Diplomatul, Solitarul şi Papa.

Autoarea ne introduce treptat în atmosfera romanului ca pe simpli asistenţi la acest spectacol derulat în jurul unei mese rotunde. Cu un „ochi fin”, Angela Dina descrie mediul în care are loc această reuniune colegială a senectuţilor.

„În jurul mesei tronau scaune cu spetează înaltă, jilţuri capitonate cu piele şi ţintuite tot cu alamă, adevărată podoabă a braţelor şi spătarelor. De tavan atârna de un lanţ gros, şi el alămit, foarte aproape de nivelul mesei, un candelabru cu zeci de lumânări.”

            Protagoniştii, deşi nu se văzuseră de cinci decenii, plecaţi fiind în diferite părţi ale lumii şi ajunşi la o vârstă septuagenară, îşi amintesc cu drag de anii copilăriei, de liceu şi ai studenţiei, dar şi de cei de maturitate.

Ca pe o peliculă de film se derulează scene din trecut. Depărtarea şi curgerea anilor se pare că nu i-a înstrăinat. De multe ori îşi dau replici ca-n adolescenţă sau se şicanează, demonstrând  că,  în  ciuda  curgerii timpului,  sufletul şi spiritul le-au rămas mereu tinere.

            Mulţi dintre ei aveau experienţa „lumii de afară” în care „evadaseră” - unii înainte de ’89, alţii, după.

            Întrunirea are loc undeva la un  hotel de pe valea Prahovei, mai precis în Sinaia, localitate supranumită şi Perla Bucegilor. 

Ajunşi la senectute, încep să reflecteze la timpul care s-a scurs cu atâta repeziciune:   ”Călătorie în timp, călătorie prin timp... asta e viaţa, nu?! zâmbi Americanul.”

Eroii cărţii, în timp ce se înfruptă din delicatesele comandate de amfitrion - Americanul, poartă o conversaţie colegială, uneori cu picanterii, alteori ajungând pe culmi filosofice şi abstracte:

            „- La urma urmei, ce e fantasticul şi ce e realitatea? ridică din nou glasul, incitator, Patriarhul.

            - Cum suntem suma experienţelor noastre, nu cred că putem da oricare dintre noi aceeaşi definiţie pentru vorbele astea, replică Miramoţ”.

            Cei nouă colegi îşi mărturisesc, fugar, episoade din experienţele vieţii lor în care se îmbină realul cu fantasticul, capcanele vieţii cotidiene, de la bucurie şi iubire la tristeţe, de la împliniri la eşecuri. Surprins de lectura acestei cărţi, nici nu realizezi când treci de la real la fantastic, de fapt nici nu există un hotar strict delimitat între aceste stări, ci doar o îngemănare care constituie o esenţă a existenţei, fireşti, dar şi specific umane.

            ”Şi, cum vă spuneam, într-o excursie mi-am descoperit o latură a firii mele – capacitatea de a reacţiona la esenţe spirituale, de a transmite emoţii şi de a recepta emoţii- latură pe care eu nu mi-o bănuisem până atunci, darămite cei din jurul meu!”

            Celelalte nouă capitole sunt istorisirile, pe rând, ale fiecăruia, cu întâmplări din viaţa lor, a semenilor, rudelor sau prietenilor. Este un fel de „nonalog”, cele nouă istorioare reprezentând un complex de experienţe, în diferite perioade de timp, din viaţa acestor personaje, ca o aducere aminte, acum la vârsta senectuţii, a unor momente poate cruciale în viaţa unui om sau chiar un mic inventar al propriei existenţe.

            Această reuniune de la Sinaia a celor nouă septuagenari aşează în sufletul lor nu numai bucuria revederii şi a reîntineririi prin depănarea amintirilor, ci şi o „confesiune” a acelor trăiri ce     le-au rămas întipărite în memorie şi care nu vor dispărea, poate, niciodată.

            E posibil ca autoarea să fi ales această cifră nouă a personajelor şi a povestirilor din carte - un fel de FORUM al vieţii -  după un anumit raţionament, acela al încheierii unui ciclu de ani. Se ştie că în arta numerologiei cu cifra unu se începe un ciclu al destinului, care se încheie după nouă ani, apoi se reia...

            În prima istorioară, Babacul mărturiseşte o poveste de iubire din anii tinereţii, o poveste parcă fără început şi fără sfârşit, un episod din viaţa sa ca un vis plăcut din care s-a trezit brusc, o iubire ca o boare de vânt. Unul dintre colegii săi, impresionat, meditează ca pentru sine:      ”Oricum ar fi fost sfârşitul unei astfel de poveşti, aducerea ei aminte îţi luminează lăuntrul, măcar pentru o clipă... ştiind că simbolul vieţii e iubirea...”

            Din discuţiile personajelor se desprind, uneori, meditaţii care pot fi privite ca adevărate maxime:

            „- Cum spuneam la un moment dat, Papa, realitatea trebuie ornată cu ceva fantastic, altfel pici în depresie de-atâta rutină a raţiunii... jonglă puţin Babacul”

            Multe dintre „fireştile replici” pot conduce la reflexii psihologice.

            În conversaţiile lor este implicat, pe alocuri, şi Dumnezeu, ca o punte între cunoaştere, realitatea explicabilă şi ceea ce există dincolo de graniţele perceptibile, imaginaţie, fantastic, fenomene reale, dar care depăşesc sfera de percepere şi înţelegere logică a fiinţei umane.

            În cea de-a doua povestire, plină de tristeţe şi melancolie, Miramoţ aminteşte despre copilăria amară unei vechi prietene din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Povestirea este presărată pe alocuri cu scene de o încărcătură emoţională care declanşează în cei de faţă o anumită stare:

            „Privirile le erau însă întoarse spre propriile suflete, spre propriile gânduri şi amintiri, spre propriile întrebări fără răspuns...”

            În următorul capitol, Solitarul povesteşte despre fratele său şi talentul acestuia, care l-a determinat să urmeze facultatea de  „Arte Plastice” şi să-şi găsească împlinirea într-un mod cel puţin ciudat.

            Autoarea, prin cuvintele personajului său numit Solitarul, dă de înţeles că destinul îţi oferă oportunităţi la care nici nu visezi prin intermediul unor semeni pe care ai ocazia să-i cunoşti la un moment crucial, într-o conjunctură nebănuită, marcând pozitiv drumul vieţii tale. În acest capitol avem să cunoaştem „un colţ de rai” al altruismului în interiorul unei „Clinici” şi naraţiunea se încheie cu un citat din Aristotel: „Omul este zeu sau fiară...”

            Ceea ce se petrece în continuare - „secretele” ascunse de „istorioarele” care se derulează până la sfârşitul volumului - rămâne să fie dezlegat şi savurat prin lectură de cititor...

            Angela Dina este un bun observator al sufletului uman, cu zbuciumul şi bucuriile sale care se împletesc cu tumultul vieţii citadine. Autoarea crează portrete psihologice, fiecare individ fiind „unicat” prin gândire şi comportament, în funcţie de caracterul şi temperamentul fiecăruia.

            Adeseori, prin intermediul eroilor săi, autoarea îşi manifestă protestul şi indignarea faţă de promovarea nulităţilor şi neglijarea adevăratelor valori:

            „... şi, cum în presa noastră de azi doar non-valorile populează relatările, fiindcă plătesc reclama şi sunt accesibile mediocrităţii...”

            Punctează de asemenea plecarea din ţară a cetăţenilor români, însăşi personajele romanului având această experienţă, unii imediat după terminarea studiilor, alţii după ’89, pentru a se realiza.

            În acelaşi timp, Angela Dina îşi exprimă tangenţial, prin gura personajelor sale, propria-i viziune cu privire la tineretul societăţii noului regim al democraţiei:

            „- Eh, şi cu copiii, ca şi cu pădurea: şi copaci verzi, şi uscături... dădu din umeri Doc. Depinde numai dacă ştii să altoieşti pomul neroditor aşa încât s-apuci să te bucuri totuşi de flori şi fructe...”

            „... mi-e frică însă de viitorul lor. Dacă sunt prea buni, vor ajunge să facă notă discordantă faţă de restul lumii şi-atunci să vezi soartă grea pe capul lor!”

            Ba chiar, la un moment dat, scriitoarea îşi susţine această afirmaţie printr-un exemplu grăitor dintr-un film de pe „Animal Planet”:

            „Adunase unul o mulţime de gândaci într-o găleată... ce credeţi că făceau creaturile?! Cum ieşea unul la suprafaţă, căpătând o poziţie mai avantajoasă, cum ceilalţi se căţărau pe el  şi-l trăgeau la fund...”  - o realitate a zilelor noastre...

            Realul şi fantasticul, două noţiuni abstracte,  continuă să „convieţuiască” în acest univers al omului după legi nescrise:

            „...voci amestecate reînsufleţiră atmosfera, făcând să se risipească încă o dată cortina subţire între certitudini şi incertitudini cu privire la realul şi fantasticul din viaţa de zi cu zi...”

            În ultima parte a romanului „Puncte de inflexiune”, cititorul va avea parte de o mare surpriză, mit sau realitate, legendă sau adevăr, prin care autoarea reînvie spiritul dacic al neamului românesc. Se aminteşte de câmpurile energetice din Munţii Bucegi, de Sfinx şi Babe, precum şi de existenţa a două coridoare ce leagă Bucegii de Apuseni:

            „...aceste măsurători au dus la constatarea a două coridoare care merg din zona Bucegilor până în apropiere de Peştera Urşilor din Carpaţii Occidentali, acestea fiind întretăiate din când în când de diverse tuneluri mai mici sau mai lungi.”

            „... aceste tuneluri nu străbat haotic munţii, ci sub forma unor linii care figurează imaginea unui lup imens, având gura deschisă, ca atunci când se aruncă asupra prăzii. Capul lupului este în Munţii Apuseni, iar coada coboară până în apropiere de Pietroşiţa... traiectul trimiţând, prin conexiune la prezenţa lupului pe stindardul de luptă al dacilor.”

            Cei nouă septuagenari trăiesc la finele romanului „Puncte de inflexiune” o poveste inedită, o experienţă în două lumi paralele, unde, pe rând, printr-o scurtă „spovedanie”, îşi marchează crezul lor în urma căruia se întâmplă miracolul...

Cartea “Puncte de inflexiune” este destul de interesantă, reuniunea colegilor “cantemirişti” aflaţi la vârsta senectuţii dându-le ocazia să-şi depene poate cele mai semnificative trăiri şi momente ale vieţii, o reflecţie şi o întoarcere în trecut. Romanul are şi o încărcătură psihologică, dar e şi presărat subtil cu "pilde" şi "maxime", ca o concluzie a evenimentelor şi stărilor sufleteşti.

Mi-a plăcut dezinvoltura cu care, prin condeiul său, autoarea reuşeşte să înlăture acea barieră, la început emotivă, chiar jenantă, care se crează de obicei la întâlniri de acest fel,  ce prilejuiesc revederea după o lungă perioadă de timp. Angela Dina are o libertate în exprimare şi în a transmite sentimentele personajelor cum numai un scriitor maestru în a "jongla" sau, mai degrabă, în a se lăsa prins în "jocul" cursiv al cuvintelor, o poate face. Personajele romanului au un comportament normal, de parcă nu se mai văzuseră nu de foarte mulţi ani, ci doar... de o săptămână sau două! Dovadă că, oricât s-ar depărta românul de glia strămoşească, spritul său aparte nu se stinge.

Reuniunea celor nouă septuagenari ,,cantemirişti” adunaţi din toate colţurile lumii –Franţa, Canada, America... – seamănă, metaforic vorbind, cu un mesaj transmis românilor răspândiţi pe toate meridianele planetei pentru a se aşeza demni în spaţiul virtual al spiritualităţii, întru reîntregirea neamului românesc...

 

ION NĂLBITORU

Vizualizări: 146

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Cu talent și dăruire ai alcătuit cronica acestei cărți. Ce este mai frumos decât completarea scheletelor timpului cu amintiri din vâltoarea destinului a nouă persoane, foști colegi de liceu, care se întâlnesc la vârsta senectuții.

Ai reușit să creezi dorința de a citi cartea. Dar nu ai spus unde se găsește.

Cu apreciere, Sofy!

Am citit cu interes această prezentare de carte, construită foarte atractiv. Mi-ați stârnit curiozitatea. :)

Vă mulţumesc tuturor pentru trecere!

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 3 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 11 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 15 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 15 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 15 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor