„Captiv pe-un miez de lună” – autor Dragoș Nicolae Iordăchescu

[Ion Lazăr da Coza]

 

Întotdeauna m-au fascinat nucii!

Juglans regia.

Nu știu asupra cărui aspect să mă opresc mai întâi. Mă așteptam ca frunze de nuc, fosilizate, să găsim în depozitele carbonifere de pe la noi, depozite formate încă din era precambriană (!), atât de familiar îmi este nucul, însă aflu că e originar din Asia, apoi, când îmi iese în cale un astfel de pom, nu pot să nu admir coroana bogată, înaltă de optsprezece-douăzeci de metri, cu frunze penat-compuse din cinci-nouă foliole eliptice, late, având un miros pătrunzător, ele producând și un fel de erbicid care împiedică dezvoltarea plantelor gingașe prin apropiere. La umbra lor, somnul era interzis de către bătrâni „că te strică la cap și-ți aprinde plămânii”. Fascinant e și faptul că toate părțile nucului sunt utile: frunzele și cojile de nuci verzi au variate întrebuințări în medicina tradițională (ca tonic, în diabet, pentru combaterea sudorației și a diareii etc.), ele erau, poate încă mai sunt și astăzi, folosite la vopsirea fibrelor naturale într-o gamă largă de nuanțe, iar lemnu’-i utilizat masiv în industria mobilei… Dar hai să ajung la fructul acestuia (o drupă comestibilă, extrem de bogată în vitamine și grăsimi) care se recoltează prin scuturare și prin baterea crengilor cu o prăjină cât mai lungă – nucul „bătut” dând roade mai multe în anul ce vine. Curios e și faptul că dintr-o mie de nuci-surori, dacă sunt puse în pământ la încolțit, niciun urmaș nu va semăna cu părintele, dar răsar totuși nuci, nu ferigi, nu alge, cu atât mai puțin fluturi… De-ar fi să intru pe tărâmul magic al copilăriei, unde fiecare avem amintiri de-a dreptul fabuloase, aș pomeni epiderma palmelor pătrunsă de taninul cojilor de nuci care începeau să se dezghioace tocmai la început de an școlar… prilej de severe admonestări din partea dascălilor; iarna le puneam în vatră și când luau foc le scoteam cu vătraiul în formă de pensetă și le titiream (aruncam) într-un vas cu apă – miezul frăgezindu-se și căpătând altă aromă; la colindat, alături de mere și colaci, constituia răsplată, nu plată… Când vreun părnuș dădea iama prin nucile din pod, puse la păstrat peste iarnă, bunicii ne speriau, spunând că Marțiseara (sau Marțolea), caută copii obraznici. Cum să nu te astâmperi? Potcovit-ați, cu uscate coji de nucă, pisici? Simplu: pui rășină și încalți pisica. Eu n-am făcut asta, dar tata da. Și de câte ori îmi reproșa vreo năzbâtie mai deocheată, îi aminteam despre pisicile sale potcovite. (Vedeți că-i bine ca să ținem secrete unele fapte?). Fiindcă veni vorba despre bunici și podul lor: ați găsit, rătăcite prin unghere, nuci vechi de zece-cincisprezece ani, însă nu mai vechi că devin râncede? Festin în Empireu! Doar cei care au avut șansa aceasta, pot confirma că am dreptate.

Îmi dau seama că m-am întins cam mult la vorbă, cu toate acestea vă rog să-mi îngăduiți încă o mărturisire, tot din copilărie: aveam un unchi horticultor, autodidact. Arăta oricui dorea cum se altoiește un pom, cum se formează o coroană, cum se taie și înalță un butuc de vie… însă avea un secret pe care nu-l împărtășea oricui. Dacă te vedea mai „dijghețat” (eu l-am păcălit în privința asta!), te lua de după umăr și-ți șoptea conspirativ: „Îți spun numai ție, că ceilalți îs măligă prichită…”. În ce consta secretul? Când tulpina nucului tânăr ajungea cam la douăzeci de centimetri în diametru, chirurgical, cu briceagul său special, cresta longitudinal scoarța – „Numa’ coaja, nu ș’ lemnu’!” insista el –, în trei-patru locuri, de la primele ramuri până la rădăcini, astfel „îi dădea drumul să crească”. Într-adevăr, pomul exploda, pur și simplu. Însă nu acesta era adevăratul secret. Pe furiș, bătea „două cuie de opt” la baza tulpinii, „cu o șchioapă” deasupra solului. „Nucul are nevoie de fier!” zicea, camuflând rana cu țărână muiată în salivă. Era evident că nucii astfel tratați fructificau mai devreme și mult mai abundent.

Nu știu ce m-a făcut, ce mă face să compar, eronat sau inspirat, opera poetică a lui Dragoș Nicolae Iordăchescu, adunată în acest volum online – Captiv pe-un miez de lună –, cu extraordinarul Juglans regia. Horticultorul-poet a crestat tulpina „nucului” cu infinită măiestrie, eliberându-i creșterea: priviți ce viguros și vrăjit se înalță! Apollo, patronul poeziei, văzându-l „dijghețat”, i-a șoptit secretul cu miraculoasele „cuie de opt”, iar acesta și-a însușit cu har lecția, căci „nucile” sale sunt cel mai veritabil tonic pentru cei ahtiați după un vers frumos, după sublim.

Înfruptați-vă! Eu am fost în Empireu.  

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Complimentele mele, doamnă Iris Marinov!

Vă mulţumesc pentru tot!

Cu stimă,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, doamnă Elena Mititelu, pentru popas şi apreciere!

Complimente,

[Vasilisia Lazăr]

Dragoș, a fost pentru mine o încântare să lucrez la manuscrisul cărții tale. Am recitit cu mare plăcere frumoasele poeme, chiar dacă multe sunt triste. Dar tristețea e starea de grație a poetului, nu? :) Îți doresc mult succes pe drumul creației și sper ca acest volum online să fie imboldul care să te hotărască să publici și pe hârtie. Sunt convinsă că multe edituri de prestigiu s-ar oferi.

Cu drag și prețuire,

[Vasilisia Lazăr]

Felicitări, Ionică, pentru originalitatea și esența din cuvântul-înainte! Frumoasă comparație! Nucul are în el o anumită noblețe, ca și poezia lui Dragoș, de altfel.

Gina, felicitări pentru tehnoredactarea atentă!

Felicitări celorlalte albinuțe! La noi în stup, fiecare albină are un rol bine stabilit. :)

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă Vasilisia Lazăr, pentru tot efortul făcut cât şi pentru surpriza care pentru un moment m-a lăsat fără cuvinte. Având în vedere părerea dumneavoastră referitoare la textele mele cât şi faptul că aţi realizat acest volum virtual vom vorbi în particular anumite detalii.

Cu deosebit respect,

[Corina Militaru]

Poezii care m-au încântat de-a lungul timpului adunate într-un volum minunat. :) Felicitări, Dragoș! :)

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Doamnă Corina Militaru,

Înainte de toate, trebuie să vă mulţumesc eu dumneavoastră pentru aportul adus la această apariţie virtuală a poeziilor mele. Dacă au şi plăcut şi au încântat la rândul lor... nu îmi rămâne dacât să mă bucure acest lucru.

Vă mulţumesc!

Cu stimă,

[Elena Şerban]

Această fascinaţie a nucilor m-a îmbogăţit enorm! O prezentare originală, inteligentă, impresionantă!

Mulţumiri Lisia, Gina, Corina şi tuturor celor care îşi pun sufletul şi timpul în astfel de creaţii!

Felicitări Dragoş, cu această rădăcină puternică vei avea rod bogat an de an, pentru care motiv vom bate la tine ca la nuc...

[Iordachescu Dragos Nicolae]

M-ai făcut să râd, Elena! Îţi mulţumesc mult de popas şi de cuvintele de apreciere!

Complimente,

[Ella Blue]

Minunat! Felicitari, din suflet!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Îţi mulţumesc, ELLa, pentru trecere şi semn! Meritul este al redacţiei siteului  "Însemne Culturale" în frunte cu fondatorii lui, Ion Lazăr da Coza şi Vasilisia Lazăr (da Coza) care mi-au făcut o surpriză deosebită prin strângerea textelor mele în acest volum online.

Cu stimă,

[Nădejde Angelina]

Mă bucură apariţia acestui volum de versuri în Biblioteca Însemne Culturale!

Felicitări domnule Dragoş Nicolae Iordăchescu! Felicitări şi echipei care a dus la realizarea acestei bijuterii în versuri!

Toată stima şi preţuirea mea!