Mare pescar Autor: Zsidό Ferenc

[Suzana Deac]

Mare pescar

Autor: Zsidό Ferenc

Traducere: Suzana Deac

 

            Titi Tăiţel a fost un maniac al pescuitului. Rar trecea o zi să nu fi mers la malul râului. Purta cu el un băţ de pescuit, văzând că şi alţii procedează la fel. Se instala pe mal şi aştepta. Nu se atingea de băţ, nu se pricepea la pescuit. Urmărea pescarii cu atenţie, câţi peşti prind. Dacă trăgeau mai mulţi peşti la unul sau la altul, dădea din cap cu părere de rău. Dar dacă, seara apropiindu-se ameninţător, câte un pescar reuşea să smulgă din ape numai un peşte, eventual doi, Tăiţel, considerând momentul oportun, îi spunea: Auzi, mă?, începea dialogul, ar fi o ruşine să te întorci acasă doar cu doi peşti. Ce ar zice nevasta? Dar vecinii? Dacă însă soseşti cu mâinile goale şi le zici: nu au tras peştii şi gata, ei te cred. Ai avut o zi proastă. Dar să duci acasă doi peşti? Te vor considera neîndemânatic. Pescarul apelat se uita dezorientat la Tăiţel, cu fruntea tot mai întunecată. Se gândise la nevastă, la vecini, şi ajunsese la concluzia că era mai bine să meargă acasă cu mâinile goale decât cu doi peşti firavi. Te sfătuiesc, continua Tăiţel, să-mi dai mie aceste exemplare pocite şi du-te cu numele lui Dumnezeu! Pescarul, aflat în această fază, nici nu mai stătea pe gânduri, îi ceda rezultatul muncii sale şi îi mulţumea cu recunoştinţă că îl salvase de ruşine.

            Tăiţel, dând seară bună, adulmeca în continuare şi în alte direcţii. Dacă descoperea vreun pescar cu mai puţini peşti, îl prindea în cârlig pe loc.

            În felul acesta, în zilele mai bune, reuşea să “pescuiasc㔺i două-trei kilograme de peşte, astfel, depăşind pescarii cu echipamentele cele mai moderne, dotate, conform high-tehnologiei, cu fir de carbon.

Supa de carne

Autor: Zsidό Ferenc

Traducere: Suzana Deac

 

 

Titi Tăiţel frecvent era preocupat de câteva evenimente din copilăria lui. Analiza tot felul de păţanii şi întrebări de genul, oare de ce sau oare cum?

Una dintre întâmplările respective îi revenea în minte cu insistenţă, şi anume, când a călcat în supa de carne fierbinte. Maică-sa luând supa aburindă de pe sobă, a aşezat oala pe gresie, să se răcească mai repede. El stătea în genunchi pe un scaun de bucătărie şi făcea figurine din plastilină, apoi cu o impulsivitate specifică copiilor de trei ani, a luat-o din loc să-şi caute noi jucării. Cu un picior, însă, a călcat în supa fierbinte, plină de grăsime, care l-a ars pe talpă, şoseta abia se putea tăia de pe el.

Pe Tăiţel nu-l interesa cât de târziu s-a vindecat arsura de gradul trei sau cât trebuia să fi fost pansat, uns cu alifii speciale, nu, el era preocupat de un alt lucru de care nu-şi aducea aminte nicicum, oare ce s-a întâmplat cu supa aceea? Dacă a fiert-o maică-sa din nou şi a servit-o familiei sau supărată cum era a aruncat-o imediat considerând-o principalul vinovat? Încerca să ghicească, aducând tot felul de argumente în favoarea aruncării sau a servirii posibile a acelei supe.

De întrebat nu mai putea, având în vedere că maică-sa nu mai trăia. Iar acest lucru pe Tăiţel îl irita în mod deosebit.

[Sofia Sincă]

Simpatice povestiri! Umor pescăresc, dar şi abilitatea intelectuală a lui Tăiţel (ce nume!), care pleacă acasă cu peşte mai mult decât pescarii adevăraţi... Iar a doua povestire reuşeşte, prin ironie, să micşoreze drama aceluiaşi Tăiţel.

Maică sa  - maică-sa

Felicitări pentru traducere, Suzana şi mai aşteptăm!

Sofy

[Suzana Deac]

Imi pare bine ca ai gustat umorul lui Zsido Ferenc.

Mersi pentru lectura.

[Suzana Deac]

Mersi, Irina, pentru like.

[Chris]

Hilare textele, felicitari pentru traducere!

[Suzana Deac]

Multumesc, Cristina, pentru atentie!

[Vasilisia Lazăr]

M-am amuzat. Felicitări pentru traducere, Suzana!

[Suzana Deac]

Multumesc, Lizia.