Ce nu ştiu românii despre Tratatul european

[Sorina Zota]

           Istoria ne-a demonstrat - iar cine nu învaţă din propriile greşeli este nevoit să le repete - că principiul „paşilor mărunţi” a fost o armă redutabilă în arsenalul mai-marilor naţiunilor şi ai lumii.

         Ca să înţelegem mult mai precis cum funcţionează acest principiu, trebuie să ne schimbăm unghiul, banal - de cele mai multe ori impus de alţii- al punctului de vedere. În felul ăsta sesizăm insesizabilul- adică mai precis, ce se află în spatele intenţiilor- care, aşa cum se cunoaşte prea bine, chiar şi atunci când sunt bune, ele devin, fără o bună cunoaştere a consecinţelor fiecărui act, doar „pavajul” care duce în iad.

         Aşa şi cu acest Tratat al regulilor de aur – sau a bugetului echilibrat. Ideile şi principiile pe care le urmăreşte fac parte din drumul iniţial (sau al„iniţiaţilor” - sic!) care începe cu un pas mărunt. De ce tehnica în sine se numeşte cu „paşi mărunţi”?

         Cititorul neavizat sau chiar „nea` Gheorghe – cetăţeanul cinstit”- ca sa parafrazez o poetă contemporană- nu are cum să înţeleagă impactul- de cele mai multe ori devastator- al consecinţelor, la început aparent inofensive sau - culmea – cât se poate de bine intenţionate - ale aleşilor din conducerea unei naţiuni. Ori - şi mai important, ai unei Uniuni.

         De ce nu poate să-l înţeleagă??? În nici un caz pentru că nu ar fi inteligent sau înţelegător, ci pur şi simplu pentru că aceşti paşi mărunţi trec NEOBSERVAŢI.

         Pentru că nu i se arată-demonstrează-expune-explicit ce înseamnă o anume hotărâre luată de alţii pentru el.

         Mass media au titrat cu litere de-o şchioapă semnarea de către România - de parcă toată naţiunea s-ar fi dus în păr la Bruxelles şi-ar fi dat cu pixul pe hârtie, a Tratatului fiscal European.  

         Două dintre ţările aflate în Uniune NU au semnat - dar acest fapt este trecut la capitolul ”cantitate neglijabilă” din partea mijloacelor moderne de comunicare. Doar câteva site-uri online explică, destul de succint, de ce aceste două ţări nu au fost de acord cu semnarea lui.

         Marea Britanie nu a dorit acest lucru pentru că nu a obţinut concesiile - nu se menţionează care- dorite de ea în domeniul financiar. Premierul Cehiei - Petr Necas - conştientizează clar că acest tratat nu aduce practic nici o îmbunătăţire faţă de ceea ce există deja în sfera reglementărilor cehe şi, lasă loc de un ”mai vedem noi”.

         Ce aflăm la modul oficial de pe canalele televiziunilor şi nu numai?

         Că pentru România ”s-a stabilit un compromis acceptabil şi că statele non euro vor putea participa la discuţii ori de câte ori vor exista probleme de interes general pentru piaţa unică”.

         În condiţiile în care, conform publicaţiei online Capital „la finele lui 2011, (probabil n.n.) fiecare angajat cu contract de muncă din România avea de returnat către bănci peste 5.800 de euro.” ni se aruncă în faţă afirmaţia halucinantă că ”iluzia trăirii pe datorie s-a spulberat nu numai în România ci şi în întreaga Uniune.”

         Asta după ce toate guvernele succedate până acum au aruncat în aer orice posibilitate de dezvoltare economică, pentru ca românul ”cetăţeanul cinstit” să fie nevoit a se împrumuta la bănci spre a avea unde pune capul pe pernă- a se citi a avea o locuinţă- sau a-şi achita întreţinerea. Care într-un fel sau altul, creşte parcă exponenţial, ca într-o filmare redată la viteză mare.

         Prin luna februarie 2012, Preşedintele ţării încă nu descoperise nici o sursă din care să „taie” pentru suplimentarea pensiilor şi a salariilor - din care guvernul hotărâse cu ceva timp în urmă să ia- şi din şomaj la fel- fără să mai pună înapoi nimic, iar domnia sa- la modul oficial- trăgea speranţă să nu mai ajungă la mâna FMI-ului.

         Astfel încât a ajuns să ne consoleze cu faptul că ”România are cea mai mică datorie pe cap de locuitor din Uniune (97, 8 miliarde) din care 22 de miliarde fac parte din datoria publică, iar restul este privată. Dar sistemul bancar românesc este solid.” Tot Preşedintele este cel care şi-a călcat cel mai greu pe inimă când a anunţat măsurile care s-au luat. Aşa încât „România este acum într-un echilibru fragil.”

         Ca să facem o mică exemplificare, cât se poate de empirică- adică bazată pe experienţă şi experiment- să ne aducem aminte de faptul că, aşa cum scriam într-un articol precedent, complexitatea aparentă şi forţată a instituţiilor financiare nu constituie altceva decât o mască. Totul este o mască. Întreg jargonul financiar este o mască întreţinută de a o aparentă matematică intimidantă, care provoacă o plictiseală şi o nepăsare ciudată tuturor celor care trăiesc în interiorul sistemului ridicat de şi pentru o mână de oameni, autodeclaraţi conducătorii lumii, în condiţiile în care mai bine de 50% din populaţia planetei trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi. Sau în jur de, să zicem încă – actualul- un euro.

         Guvernul vorbeşte literalmente sus şi tare despre consultarea societăţii civice pentru luarea deciziilor în ceea ceea ce o priveşte – adică a populaţiei. Cu toate acestea societatea civilă nu este şi nu a fost- încă- niciodată întrebată ce părere are cu privire la un ditamai Tratatul semnat de aleşii săi.

         Dar haideţi să creăm o situaţie imaginară.

         Să presupunem că România depăşeşte cu puţin- cu foarte puţin „regula de aur” - deficitul bugetar. Şi face acest lucru fără nici o rea intenţie, fără să vrea, adică este – vorbim ipotetic - supusă secetei sau inundaţiilor care ne caută parcă cu lumânarea teritoriul de atâţia ani. Cum economia noastră este bazată pe agricultură, rezultanta invariabilă ar fi că foarte mulţi oameni, agricultorii- ar fi afectaţi de acestea.

         Problemele vizând Tratatul pot apare din oficiu, fără ca cei din Uniune să ridice nici măcar un deget în privinţa asta. Culmea şi paradoxul acestui Tratat este faptul că atunci când avem mai multă nevoie de ajutor primim de fapt o pedeapsă: aceea a „regulii de aur”. Este foarte adevărat că în Tratat se menţioneză undeva, foarte succint, că în situaţiile independente de voinţa noastră se pot aduce adăugiri şi poate exista o oarecare înţelegere. Dar cine determină acest grad de înţelegere?

         Dacă privim situaţia din unghiul unui contract încheiat între noi ca ţară şi Uniune constatăm perplecşi că de fapt nu există nici un soi de câştig în el, că de fapt acest contract este unul foarte prost.

         Să luăm lucrurile metodic, sau băbeşte cum se spune în popor. De ce folosim aici cuvântul „contract”? Simplu. Pentru că Preşedintele ţării a semnat un contract. Redau din TRATATUL PRIVIND STABILITATEA, COORDONAREA ŞI GUVERNANŢA ÎN CADRUL UNIUNII ECONOMICE ŞI MONETARE ÎNTRE... După care urmează toate ţările semnatare, care câteva rânduri mai jos sunt numite „în continuare „părţile contractante.”

         Orice contract încheiat între două părţi –indiferent ce părţi - presupune un câştig pentru fiecare parte implicate.  

         Ce obţinem ca „premiu” dacă ne respectăm partea noastră de contract? Nimic. Dar absolut nimic. Dacă nu ne respectăm partea noastră suntem penalizaţi. Dar dacă- totuşi- ne-o respectăm??? Regula paşilor mici se insinuează în tot ce ţine de acest Tratat. Acum ni se pun nişte condiţii la modul general, condiţii care în viitor pot ajunge pe post de „zid” legislativ dacă cineva încearcă să riposteze la nivel macro. Poate în viitorul -cine ştie? foarte apropiat, se găseşte un suflet mare pentru poporul ăsta mic. Poate că vrea cu adevărat şi mai poate face ceva. Dacă are deja în faţă un „zid” fortificat de legi, posibilitatea de mişcare devine probabil redusă.

         De aceea este atât de importantă orice hotărâre luată- aparent- la nivel micro.

         Să luăm alt exemplu ilustrativ al aspectelor Tratatului european.

         Să înlocuim Uniunea europeană cu ţara noastră, iar România din Tratat cu judeţele sau primăriile de judeţe. Dacă primăriile – recte România – nu-şi respectă, cum era înainte de `89 „cincinalul” – atunci Statul – recte Uniunea Europeană - vine şi penalizează judeţenele?????

         Sau altă ilustrare: dacă minorităţile din România ar fi conduse în tot ceea ce fac de Statul român, oare nu ar considera ele că acest lucru este de fapt o imixtiune la nivel de ţară în treburile lor interne???

         Un altul: dacă în cadrul firmelor particulare ar veni Statul român să decidă cum să se organizeze financiar, nu ar fi acest lucru de fapt o dictatură mascată????

         Nu asta face - subtil de tot - Uniunea Europeană cu statele care au semnat acest Tratat - prin şi cu ajutorul regulii paşilor mici”?????

         Cineva ar putea să ne explice cum că asta aduce stabilitatea monedei europene- euro. Atunci vin şi eu şi întreb ceva ce mă macină de mult: de când până când, dar mai ales de ce??? ne raportăm la nivelul monedei euro?

         Majoritatea serviciilor: Telecom, gaze, Electrica, etc. sunt calculate în euro - de ce atunci românul nu este totuşi- nici pe departe- plătit în euro??? Lui i se smulge leul calculat la nivelul euro ca şi când ar fi fost normal ca pe vremea lui Ceauşescu, românul să-şi plătească dările la nivelul dolarului de atunci, corect??? Numai că românul era plătit în lei şi-şi plătea dările TOT ÎN LEI.

         Nu suntem ţară cu monedă euro. Redau ţările menţionate în Tratat: ”MENŢIONÂND că Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Marele Ducat de Luxemburg, Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacia şi Republica Finlanda sunt părţi contractante a căror monedă este euro...”

         Unde apare numele României??????

         Cu alte cuvinte România- deşi NU este ţară cu monedă euro - ca parte contractantă are obligativitatea, conform Titlurilor III şi IV din Tratat, de a respecta prin Pactul bugetar din Titlul III, mai precis: “calendarul... (care) va fi propus de către Comisia Europeană, fiind luate în considerare riscurile pentru sustenabilitate specifice fiecărei ţări. şi incluzând o analiză a cheltuielilor din care se deduc măsurile discreţionare privind veniturile, în concordanţă cu Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit; “

         Dacă Comisia Europeană decide că ţara noastră are “deviaţii semnificative de la obiectivul pe termen mediu sau de la strategia de ajustare pentru atingerea acestuia, se declanşează automat un mecanism de corecţie. Mecanismul include obligaţia părţii contractante vizate de a pune în aplicare măsuri pentru corectarea deviaţiilor într-un termen stabilit.”

         Este sau nu imixtiune în suveranitatea financiară a ţării?

 

         Să vedem însă mai departe.

         “Regulile prevăzute la alineatul (1) produc efecte în dreptul intern al părţilor contractante cel târziu în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, prin intermediul unor dispoziţii cu forţă juridică obligatorie şi caracter permanent, de preferinţă constituţionale, sau garantând în alt mod respectarea şi aderarea pe deplin la acestea pe tot parcursul proceselor bugetare naţionale”

         Înţelegem de aici că acest Tratat ne poate modifica inclusiv Constituţia??? Cu caracter... permanent???

         Mai departe.

         “Părţile contractante instituie la nivel naţional mecanismul de corecţie menţionat la alineatul (1) litera (e) pe baza unor principii comune care sunt propuse de Comisia Europeană şi vizează, în special, tipul, amploarea şi durata acţiunii de corecţie care trebuie întreprinsă, inclusiv în cazul circumstanţelor excepţionale, precum şi rolul şi independenţa instituţiilor responsabile la nivel naţional de monitorizarea respectării regulilor prevăzute la alineatul (1).”

         “O parte contractantă care face obiectul unei proceduri de deficit excesiv... în temeiul tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană instituie un program de parteneriat bugetar şi economic care include o descriere detaliată a reformelor structurale ce trebuie introduse şi puse în aplicare pentru a asigura o corecţie durabilă şi efectivă a deficitului său excesiv. Conţinutul şi formatul acestor programe sunt definite în dreptul Uniunii Europene”.         

           Nu al României.

         “Acestea vor fi înaintate Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene pentru aprobare şi vor fi monitorizate în contextul procedurilor de supraveghere existente în cadrul Pactului de stabilitate şi de creştere. Punerea în aplicare a programului de parteneriat bugetar şi economic, precum şi a planurilor bugetare anuale conforme acestuia, vor fi monitorizate de Consiliul Uniunii Europene şi de Comisia Europeană. “Sumele impuse unei părţi contractante a cărei monedă este euro sunt vărsate Mecanismului european de stabilitate. În celelalte cazuri, plăţile sunt vărsate la bugetul general al Uniunii Europene”

         Să mergem mai departe la Titlul IV.

         Este vorba despre COORDONAREA POLITICILOR ECONOMICE ŞI DE CONVERGENŢĂ. “În vederea evaluării comparative a celor mai bune practici şi a cooperării (...) părţile contractante se asigură de faptul că toate reformele majore de politică economică pe care le planifică vor fi discutate ex ante şi, după caz, coordonate între părţi. Respectiva coordonare implică instituţiile Uniunii Europene în conformitate cu dreptul Uniunii Europene”

         Haideţi să vedem ce înseamnă ex ante. Ex ante înseamnă: “Efectele cererii pe termen scurt, ce apar ca o consecinţă a deciziilor politice de creştere a veniturilor şi a cheltuielilor legate de iniţiativele politicii de coeziune. Prin efectele multiplicatorilor, acestea se vor propaga în toate componentele consumului intern (investiţii totale, consum privat, importuri etc.) şi în componentele output-ului intern şi ale venitului naţional. Analiza nu trebuie însă să se limiteze la efectele pe termen scurt, ci mai degrabă să îşi îndrepte atenţia asupra influenţelor pe termen lung ale politicii de coeziune, de stimulare a ofertei potenţiale.”(din Evaluarea ex-ante 1. Impactul macroeconomic)

         Adică exact ce spuneam despre lipsa de atenţie la tactica paşilor mărunţi. Şi mai pe înţelesul cetăţeanului cinstit, Comisia Europeană, prin intermediul acestui Tratat are dreptul de a decide în privinţa investiţiilor interne şi externe.

         Dacă cumva vreuneia dintre semnatarele acestui Tratat îi vine ideea colosală de a se abţine de la măsurile impuse de Uniune, i se aminteşte imediat că “părţile contractante, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, trebuie să se abţină de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii în cadrul uniunii economice, în special de la practica acumulării datoriei în afara conturilor administraţiei publice. “

         Cu alte cuvinte, binele Uniunii este mai presus decât binele ţării.

         Subtilităţile acestui Tratat semnat în numele României, pe care guvernanţii NU ni le-au supus atenţiei sunt suficient de multe ca să dea de gândit. Ele se pot rezuma în câteva idei fundamentale foarte limpezi.

1. Obiectivul principal al şefilor de stat şi guverne este acela de a incorpora Tratatul cât mai curând posibil.

2. Uniunea Europeană este direct interesată de “consolidarea supravegherii economice şi bugetare a statelor membre afectate sau ameninţate de dificultăţi grave în ceea ce priveşte stabilitatea lor financiară şi privind dispoziţii comune pentru monitorizarea şi evaluarea proiectelor de planuri bugetare şi pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre”.

3. Uniunea Europeană capătă- în caz de Doamne-fereşte- drept de veto asupra investiţiilor interne şi externe ale naţiunii aflate într-un deficit bugetar mai mare decât cel menţionat de Comisia Europeană şi asupra “coordonării planurilor de reformă majoră a politicii economice ale statelor membre.”  

4. Comisia Europeană poate cere “raportarea ex ante a planurilor de contractare a datoriei publice,(...) care să detalieze reformele structurale pentru statele membre care fac obiectul unei proceduri de deficit excesiv, precum şi la coordonarea planurilor de reformă majoră a politicii economice ale statelor membre.”

5. Comisia Europeană îşi arogă “introducerea, pentru statele membre (...) a unui nou set de obiective pe termen mediu în concordanţă cu limitele stabilite în prezentul tratat“

         Dar dacă o face pe termen mediu cu siguranţă are în vedere şi termenul lung.

6. Comisia Europeană menţionează, în special, că include o analiză a cheltuielilor din care se deduc măsurile discreţionare privind veniturile, în concordanţă cu dispoziţiile legislaţiei Uniunii Europene, în special cu Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi coordonarea politicilor economice, (Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit).

         Aici apare subordonarea României Uniunii, adică fix ce spunea cineva despre semnarea acestui Tratat şi anume că este: „ziua în care am cedat către păpuşarii “europeni” suveranitatea economică. Oficial!”

7. Comisia Europeană decide obligativitatea ca “părţilor contractante (...) să transpună „regula privind un buget echilibrat” în sistemele lor juridice naţionale prin intermediul unor dispoziţii obligatorii, permanente şi de preferinţă constituţionale, competenţa ar trebui să îi revină Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 273 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.”

         Cu alte cuvinte, ţara noastră nu are nimic de spus vis-à-vis de măsurile coercitive.

8. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are competenţa, în baza articolului 260 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene „de a impune unui stat membru al Uniunii Europene care nu a respectat o hotărâre judecătorească pronunţată de aceasta plata unei sume forfetare sau a unei penalităţi cu titlu cominatoriu”

         Ca să înţeleagă şi românul cetăţean cinstit cum stă treaba cu forfetara şi titlul cominatoriu explic aici, conform Dicţionarului Explicativ Român şi din Dicţionarul Juridic Rubinian sensul acestor noţiuni: sume forfetare- „sume băneşti pe care debitorul este obligat, prin hotărâre judecătorească, să le plătească creditorului, pentru fiecare zi de întârziere sau raportat la alte unităţi de timp, până când îşi execută obligaţia sa în natură...”. „Impozite şi taxe locale stabilite în suma globală; modalitate de finanţare a comerţului exterior care utilizează în mod combinat mai multe tehnici bancare bazate pe operaţiunile cunoscute de scontare; în practică se întâlneşte în special la exportul de obiective complexe sau la exportul de servicii.”

         Titlul cominatoriu este o „măsură luată de un organ de justiție; constrângerea unei persoane- entitate naţională în cazul nostru de la comiterea sau abținerea de la săvârșirea unui fapt; bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine; a amenința; care amenință cu pedeapsa.”

9. Tot Comisia Europeană instituie un criteriu pentru fiecare semnatar, privitor la stabilirea cuantumului sumei forfetare sau al penalităţii cu titlu cominatoriu impuse în cadrul articolului respectiv.

         Deci Curtea Uniunii alege suma forfetară. Aşa ajungem la afirmaţia Preşedintelui după sosirea de la Bruxelles conform căreia: ”Exporturile noastre vor scădea.. dacă nu găsim alte pieţe”.

10. În privinţa Guvernanţei în zona euro. Prin articolul 12, Comisia Europeană decide că: „Şefii de stat sau de guvern ai părţilor contractante, altele decât cele a căror monedă este euro, care au ratificat prezentul tratat, participă la dezbaterile din cadrul reuniunilor (...) privind competitivitatea părţilor contractante, modificarea arhitecturii globale a zonei euro şi a regulilor fundamentale care i se vor aplica în viitor.”

         Şi atunci să ne punem întrebarea legitimă, aşa cum a făcut şi premierul Cehiei: cu ce ne ajută efectiv pe noi românii acest Tratat???? 

         Ce câştigăm din acest Tratat???

         Dar mai ales: CU CE NE ALEGEM PE TERMEN LUNG IN URMA SEMNĂRII UNUI ASTFEL DE TRATAT????????

 

 

 

[munteanu mircea]

Acest Tratat, asigura stabilitatea financiara a UE si obliga toate partile participante la o politica financiara clara, corecta si unitara. El obliga guvernele sa nu depaseasca limitele firesti ale posibilitatilor financiare. Prin masuri populiste. Daca statul aduna din impozite 2  lei, va cheltui 2 lei. Cel mult 2,06 lei. Si nu mai permite ca unele sa consume de 10 ori cat castiga, iar altele sa nu consume nici cat castiga... Reducand disparitatile dintre zonele UE si -mai ales- disparitatile artificiale...

Pentru ca aceasta regula nu a fost respectata, Europa e in grave dificultati azi. Grupul PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania), la care s-a adaugat Franta si Cipru, sunt tari cu grave probleme financiare. Probleme care risca sa distruga si Euro si UE.

Problemele ridicate de dumneavoastra sunt puerile. Bugetul unei tari din UE nu se bazeaza doar pe incasarile bugetare locale ci si pe bugetul central, care poate ajuta in situatii de criza. (Recurgand la exemplul dvs.: daca un judet este inundat, nu poate face fata doar cu fortele proprii. Va fi ajutat de centru.)

Tratatul este si o masura de disciplinare a fraudelor bugetare interne ("baietii destepti"  care capuseaza toate birourile guvernamentale)  etc.

Evident, Tratatul va fi adincit i anii urmatori, limitind tot mai mult posibilitatile "baietilor destepti" in joaca cu banii comuni. In fond, de 23 de ani in Romania s-a distrus continuu, dar nu s-a ridicat nimic in loc. Unde sunt banii? Cum  de comunistii aveau bani sa construiasca la cote impresionante, desi plateau si datoriile externe  in avans (cand nimeni nu le cerea?!!!), dar dupa '89 nu mai avem bani de nimic? Nu se fura cam mult?  In fiecare tara exista aceste fenomene. Prin controlul unional, fenomenul se va limita. E rusinos, dar eficient.

De fapt, nu exista alternative la Tratat.  Daca nu semnam, vom iesi -incet dar sigur- din UE. Asta inseamna ca vom avea grave probleme economice. Somajul -si asa crescut- va crea probleme insurmontabile. In acelasi timp, bugetul nostru nu reuseste sa adune banii necesari pentru plata cheltuielilor curente (interne si externe). Nesemnarea Tratatului va duce la blocarea unor noi linii de creditare si intrarea in insolventa. Cred ca va dati seama de semnificatia acestui lucru.

Dar de ce citati mereu presedintele? Problemele economice si financiare sunt rezolvate de Guvern. Pina acum, nu am vazut nici o masura care sa relaxeze situatia economica a Romaniei si o imbunatatire a situatiei maselor, desi in campanie se declara ca ei vor da bani, nu vor lua bani... Daca economia si finantele interne nu merg si datoriile externe ne preseaza, politica externa nu are de ales. TREBUIE sa semnam Tratatul, indifferent de vointa.

Dar cine lua credite? Nu amarastenii... Amarastenii nu sunt primiti la deschiderea de linii de creditare. Cei care iau credite sunt "alesi". (Tot aia din comunsim, da' altfel denumiti.) Ii pot intelege pe cei care si-au pierdut locul  de munca sau li s-au redus salariile. Desi a contracta un credit, presupune sa-ti faci si astfel de calcule... Si sa fii la adapost si in astfel de cazuri. Dar cei mai multi nu sunt de compatimit. Au vrut sa cheltuiasca pentru lux, reprezentare, cumparind locuinte spatioase, masini bengoase si alte chestii. (De obicei de import, nu s-au gandit sa protejeze locurile de munca de la noi... ca asta ii va afecta altfel... nu le-a trecut prin cap. Sau nu le-a pasat. Noua de ce ne-ar pasa de ei?)  Nu vedeti: nici executarea lor silita nu este clasica. Se negociaza, se amina... Cu un amarastean seintimpla asa ceva? Cati din cei care au luat credite, au facut-o pentru a demara productia intr-o fabrica? Noua sau parasita? Cati dintre ei au infiintat o ferma performanta? Exista si o politica  creditelor... Mai meditati!

Bine, va inteleg nelinistile si interesele. Nu era nevoie sa scrieti atit de mult pentru a le expune. Este o tema larg dezbatuta in toata Europa. Si e bine ca e asa.

Dar postarea domniei voastre are 2 puncte negative, care distruge tot articolul.

1. De unde sa faca rost Guvernul de bani pentru a plati cheltuielile curente, in cazul in care refuzam sa semnam Tratatul si UE nu mai ne acorda imprumuturi si pasuiri? (Mai ales ca vrem sa infiintam regiunile pastrind judetele, ceea ce inseamna o si mai mare cheltuiala de la buget. Si refuzand sa taxeze prostituatele, ceea ce ar aduce venituri frumusele. Si cand se refuza constructia de autostrazi in regie private -pina si China comunista este inaintea Romaniei "capitaliste" la acest capitol-, ceea ce duce la cheltuieli uriase de la buget.-Tinind cont si de cat se fraudeaza in domeniu...-)

2. Ce alta cale,viabila din punct de vedere economic, propuneti?

Doar "NU", nu este suficient! Fara cele 2 alternative nu exista alta solutie. Poate veti continua cu prezentarea alternativelor, in viziunea dvs.

Respect!

 

[Sorina Zota]

"Acest Tratat, asigura stabilitatea financiara a UE si obliga toate partile participante la o politica financiara clara, corecta si unitara." spuneţi dumneavoastră.

Mai e oare necesar să vă demonstreze cineva că EXACT asta nu asigură? Acum când vedeţi cu proprii dumneavoastră ochi cât de fără noimă este tocmai pentru că NU ASIGURĂ nci pe departe aşa ceva?

Quod erat demosntrandum.

"Pentru ca aceasta regula nu a fost respectata, Europa e in grave dificultati azi. Grupul PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania), la care s-a adaugat Franta si Cipru, sunt tari cu grave probleme financiare. Probleme care risca sa distruga si Euro si UE."

 Criza mondială-pentru că nu este nici pe departe doar a Europei ESTE O CRIZĂ ARTIFICIALĂ, pusă la cale în mod conştient de cei care conduc guvernele din umbră. V-aţi întrebat vreodată  de ce un fost candidat la preşedinţia României vorbea în mod preponderent despre "GUVERNUL DIN UMBRĂ" şi asta  FĂŢIŞ?

Mai credeţi cumva că există "întâmplare" în acest univers al nostru? Dacă da, atunci înseamnă că încă n-aţi ieşit din  matrice. Ceea ce oricum este dreptul şi opţiunea dumneavoastră. Nu înseamnă însă că acest concept este şi adevărat.

Orice persoană care priveşte acest Tratat aşa cum îl priviţi dumneavoastră e una din trei: ori insuficient pus la punct cu tehnicile de manipulare, ori insuficient informat, ori, şi mai rău : de partea cealaltă a ... amărăştenilor.

Răspunsul dumneavostră ilustrează EXACT  ce am afirmat în acest articol.

Vorbiţi la modul general, EXACT ca la tv în dezbaterile de "acoperire".  Şi tot conform metodei "calomniază, calomniază că până la urmă tot iese ceva" -în cazul nostru "ridiculizează, ridiculizează" (e pueril) faceţi afirmaţii  fără susţinere. 

"Bugetul unei tari din UE nu se bazeaza doar pe incasarile bugetare locale ci si pe bugetul central, care poate ajuta in situatii de criza" Crizele sunt concepute de elite, pentru ca apoi să "apară" aşa zise soluţii. Totul pentru a face un vad şi mai mare în propriile lor buzunare. Culmea că nu pentru bani în sine fac ei asta.

Ci pentru însclavirea umanităţii.

 Într-un alt articol, pe care apropos şi by the way abia aştept să-l comentaţi-)))) am explicat şi demonstrat la modul documentat că NU EXISTĂ NICI UN BUGET CENTRAL. Omiteţi asta din unul dintre cele trei motive expuse de mine mai sus.

Să vă dau un alt exemplu. Unul mic mic de tot. Haideţi să luăm în discuţie "taxa" pe care orice cetăţean român ar trebui - dacă lucrurile rămân în faza asta - să o plătească la ieşirea din spital sau la întocmirea unor analize medicale. Este una INFIMĂ.  De doar 5 lei de persoană, plus minus câţiva banuţi funcţie de zilele de spitalizare.

Un calcul elementar, dar ABSOLUT ELEMENTAR demonstrează rezultanta unei sume GIGANTICE în bugetul statului.  Pe scurt 5 lei înmulţiti cu numărul populaţiei -doar mature: femei, barbaţi care lucrează sau sunt pensionari, fără să pun la socoteală elevii, copii mici sau nou născuţii.

Şi atunci despre ce buget central vorbiţi dumneavostră? Adică tot de bugetul provenit din buzunarele tălpii ţării? Aşa ajungem la ecuaţia simplă:

 - buget local provenit din taxele cetăţenilor care ajută wow...situaţiile de criză din care nu s-a mai ieşit încă din antichitate. Vă pot oferi minim zece -cin!şpe situaţii de-a lungul antichităţii sumeriene în care se vorbea, culmea de criza globală ori statală.

Aveţi perfectă dreptate când vorbiţi despre "amărăşteni" şi depre ce li- ni se petrece. Că poate oi fi şi eu printre ei.

 Articolul a fost scris ca SEMNAL DE ALARMĂ. La vremea respectivă s-a tergiversat foarte mult publicarea lui -nu din partea mea.  Că e prea dur. Că stai să mai vedem. Că poate n-o fi chiar aşa, poate nu va fi semnat. Cineva mi-a spus chiar că semnatara este femeie şi nu poate fi luată în serios. Ceea ce tocmai a-ţi demonstrat. Faine motive, nu?

Ce aveţi cu citarea surselor mele?-)) Mă faceţi să zâmbesc. Atât GUVERNUL CÂT ŞI PREŞEDINTELE SUNT doar MARIONETE trase de sforile ELITEI. Şi mai mult ca sigur cunoaşteţi asta.

 L-am republicat pentru că orice CUNOAŞTERE, oricât de mică, ESTE PUTERE. Pentru că e mai bine mai târziu (deşi am acţionat când trebuia) decât niciodată. Şi mai ales pentru că nu se ştie - aşa cu a zis Iisus: "unde ajunge sămânţa."

Se pare că voit sau (poate) involuntar faceţi abstracţie de asta.

Cunoaşterea este - pentru moment - desigur-singura soluţie pe care amărăştenii o au la îndemână.

Nu poţi acţiona asupra a ceva ce nu cunoşti.

Amerindienii au fost cuceriţi dintr-un singur şi unic motiv: deşi vraciul lor împreună cu discipolii lui erau pe ţărm când navele  maritime au apărut la orizont, iar apoi s-au apropiat de plajă, ei NU LE-AU VĂZUT!

DA, puteţi să credeţi aşa ceva? Nu le-au văzut PENTRU CĂ PUR ŞI SIPLU nu aveau conceptul  mental DE NAVĂ. Nu-şi puteau reprezenta la nivelul minţii ceea ce vedeau. Interesant, nu credeţi?

Ce putem face dacă nici nu ştim despre existenţa unui posibil duşman ori intenţii dezastruoase pentru noi?

O întrebare pentru dumneavoastră: aveţi cumva idee CÂT anume s-a vorbit în mass-media despre acest Tratat???

Vă scutesc eu de căutări. Doar două zile, în DOAR DOUĂ TREI ŞTIRI. Au mai existat două note-că articole nu pot să le spun, pe internet.

Chiar nu vi se pare suspect, în condiţiile în care există amendamente pentru solicitarea voinţei  civice şi a opiniei ei?? Dar, nu-i aşa? puerilă cum sunt cum de m-oi fi gândit tocmai la asta? 

Vreau să închei într-o notă mai amicală: în fond şi la urma urmei vă sunt recunoscătoare chiar şi pentru simplul fapt că l-aţi citit şi că a-ţi iscat această semicontorversă.-)))).

Măcar a-ţi punctat nişte chestiuni . Unele de-a dreptul reale, arhicunoscute de noi -tălpaşii.

Dar a-ţi făcut-o. Şi asta nu-i de ici de colo.

Cu acelaşi respect!

munteanu mircea a spus :

Acest Tratat, asigura stabilitatea financiara a UE si obliga toate partile participante la o politica financiara clara, corecta si unitara. El obliga guvernele sa nu depaseasca limitele firesti ale posibilitatilor financiare. Prin masuri populiste. Daca statul aduna din impozite 2  lei, va cheltui 2 lei. Cel mult 2,06 lei. Si nu mai permite ca unele sa consume de 10 ori cat castiga, iar altele sa nu consume nici cat castiga... Reducand disparitatile dintre zonele UE si -mai ales- disparitatile artificiale...

Pentru ca aceasta regula nu a fost respectata, Europa e in grave dificultati azi. Grupul PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania), la care s-a adaugat Franta si Cipru, sunt tari cu grave probleme financiare. Probleme care risca sa distruga si Euro si UE.

Problemele ridicate de dumneavoastra sunt puerile. Bugetul unei tari din UE nu se bazeaza doar pe incasarile bugetare locale ci si pe bugetul central, care poate ajuta in situatii de criza. (Recurgand la exemplul dvs.: daca un judet este inundat, nu poate face fata doar cu fortele proprii. Va fi ajutat de centru.)

Tratatul este si o masura de disciplinare a fraudelor bugetare interne ("baietii destepti"  care capuseaza toate birourile guvernamentale)  etc.

Evident, Tratatul va fi adincit i anii urmatori, limitind tot mai mult posibilitatile "baietilor destepti" in joaca cu banii comuni. In fond, de 23 de ani in Romania s-a distrus continuu, dar nu s-a ridicat nimic in loc. Unde sunt banii? Cum  de comunistii aveau bani sa construiasca la cote impresionante, desi plateau si datoriile externe  in avans (cand nimeni nu le cerea?!!!), dar dupa '89 nu mai avem bani de nimic? Nu se fura cam mult?  In fiecare tara exista aceste fenomene. Prin controlul unional, fenomenul se va limita. E rusinos, dar eficient.

De fapt, nu exista alternative la Tratat.  Daca nu semnam, vom iesi -incet dar sigur- din UE. Asta inseamna ca vom avea grave probleme economice. Somajul -si asa crescut- va crea probleme insurmontabile. In acelasi timp, bugetul nostru nu reuseste sa adune banii necesari pentru plata cheltuielilor curente (interne si externe). Nesemnarea Tratatului va duce la blocarea unor noi linii de creditare si intrarea in insolventa. Cred ca va dati seama de semnificatia acestui lucru.

Dar de ce citati mereu presedintele? Problemele economice si financiare sunt rezolvate de Guvern. Pina acum, nu am vazut nici o masura care sa relaxeze situatia economica a Romaniei si o imbunatatire a situatiei maselor, desi in campanie se declara ca ei vor da bani, nu vor lua bani... Daca economia si finantele interne nu merg si datoriile externe ne preseaza, politica externa nu are de ales. TREBUIE sa semnam Tratatul, indifferent de vointa.

Dar cine lua credite? Nu amarastenii... Amarastenii nu sunt primiti la deschiderea de linii de creditare. Cei care iau credite sunt "alesi". (Tot aia din comunsim, da' altfel denumiti.) Ii pot intelege pe cei care si-au pierdut locul  de munca sau li s-au redus salariile. Desi a contracta un credit, presupune sa-ti faci si astfel de calcule... Si sa fii la adapost si in astfel de cazuri. Dar cei mai multi nu sunt de compatimit. Au vrut sa cheltuiasca pentru lux, reprezentare, cumparind locuinte spatioase, masini bengoase si alte chestii. (De obicei de import, nu s-au gandit sa protejeze locurile de munca de la noi... ca asta ii va afecta altfel... nu le-a trecut prin cap. Sau nu le-a pasat. Noua de ce ne-ar pasa de ei?)  Nu vedeti: nici executarea lor silita nu este clasica. Se negociaza, se amina... Cu un amarastean seintimpla asa ceva? Cati din cei care au luat credite, au facut-o pentru a demara productia intr-o fabrica? Noua sau parasita? Cati dintre ei au infiintat o ferma performanta? Exista si o politica  creditelor... Mai meditati!

Bine, va inteleg nelinistile si interesele. Nu era nevoie sa scrieti atit de mult pentru a le expune. Este o tema larg dezbatuta in toata Europa. Si e bine ca e asa.

Dar postarea domniei voastre are 2 puncte negative, care distruge tot articolul.

1. De unde sa faca rost Guvernul de bani pentru a plati cheltuielile curente, in cazul in care refuzam sa semnam Tratatul si UE nu mai ne acorda imprumuturi si pasuiri? (Mai ales ca vrem sa infiintam regiunile pastrind judetele, ceea ce inseamna o si mai mare cheltuiala de la buget. Si refuzand sa taxeze prostituatele, ceea ce ar aduce venituri frumusele. Si cand se refuza constructia de autostrazi in regie private -pina si China comunista este inaintea Romaniei "capitaliste" la acest capitol-, ceea ce duce la cheltuieli uriase de la buget.-Tinind cont si de cat se fraudeaza in domeniu...-)

2. Ce alta cale,viabila din punct de vedere economic, propuneti?

Doar "NU", nu este suficient! Fara cele 2 alternative nu exista alta solutie. Poate veti continua cu prezentarea alternativelor, in viziunea dvs.

Respect!