Săgeata lui Cupidon XII (titlu provizoriu)

[Stefana Ivanescu]

Ca orice fată, am visat şi eu la fiorii primei îmbrăţişări, la dulceaţa primului sărut, la Făt Frumos călare pe un armăsar alb. Cavalerul meu din vis era înalt, brunet, avea ochii negri ca smoala, pătrunzători, iar părul îi cădea inele pe ceafă, nici prea lung, dar nici prea scurt;  armăsarul alb era un Audi ultimă generaţie. Nu mă prea pricepeam eu la maşini, dar văzusem într-o vară la Mamaia acest model şi îmi plăcuse teribil.

Am fost educată că viaţa sexuală trebuie să înceapă odată cu căsătoria. Că ofranda trebuie adusă soţului. Era şi este de neconceput în tradiţia omului simplu să nu fii „fată mare” la nuntă. Iar dacă totuşi se întâmplă trebuie să te măriţii cu respectivul, ca să ştergi ruşinea.

Pe Victor l-am cunoscut în anul întâi de facultate, îmi era coleg, în anul doi.

La început totul a fost minunat, făceam cu el plimbări lungi, prin parcurile din Bucureşti, mergeam la filme, la teatre...

Anul următor, când eu am trecut în anul doi, iar el în trei, Victor s-a mutat în gazdă. Rămâneam des la el, aşa că inevitabilul s-a produs. Apoi, când m-a cerut în căsătorie, am acceptat, era conform principiilor mamei şi ale mele!

Aşa că m-am măritat cu Victor.

Despre viaţa familială aveam exemplele familiei mele şi ale vecinilor, prietenilor, colegilor. La rândul lor, familii modeste. Mama, prin sfaturile sale, îmi imprimase în cap ideea că o femeie serioasă îşi vede de gospodărie, copii şi serviciu. O relaţie în afara căsniciei înseamnă  păcat, iar puritatea virtute...

Ştiam că nu-l iubesc, nu simţeam în braţele lui acei fiori la care visam ca fată şi despre care citisem prin cărţi. Eram conştientă că m-am măritat dintr-o obligaţie pe care mi-o autoimpusesem.

Dar facultatea s-a terminat şi am găsit post în Alexandria. Nu a fost greu, socrii mei, fiind medici în vârstă şi apreciaţi, aveau destule relaţii. El lucra deja în acelaşi oraş.

Cât a trăit socrul meu, situaţia nu a fost chiar proastă. Dânsul ştia cum să-l abordeze pe Victor. Iar el îşi iubea foarte mult părinţii. Nu le ieşea din cuvânt. Însă tatăl lui a murit în urma unui accident vascular...

Nu a trecut mult timp şi au început să apară problemele. Una câte una.

Nu aveam nici un ajutor din partea lui în gospodărie. Nici din partea soacrei, deşi rămăsese singură, nu mai avea pe nimeni. Făcusem şi doi copii, să-mi trăiască. Era iarnă. Mergeam cu ei la creşă, cu unul în braţe şi unul de mână. Soacra mea trecea pe lângă noi, ne salutam, dar nu lua unul din ei să mă ajute. Zicea că se grăbeşte să nu întârzie, o aşteaptă pacienţii în uşa cabinetului.

...Într-o zi, spălam la mână. Se stricase maşina de spălat chiar atunci, nu apucasem să o reparăm. Încălzisem deja prima oală de apă şi a a doua era pe aragaz, gata de folosire. Aveam totodată şi mâncare pe foc. L-am rugat să mestece el în mâncare şi să-mi pună nişte apă caldă în cădiţă. În loc să mă ajute, a început să înjure, „ce sunt eu, argat?”. Am suportat o mulţime de astfel de scene. Cam acesta era comportamentul lui. Eu eram obligată să fac, aveam această datorie. Iar de la familiile cu care crescusem şi din educaţia primită asta ştiam, femeia trebuie să suporte.

La început aveam mulţi prieteni. Ingineri şi inginere tinere, în special de la fabrica la care lucra el ca medic. Oameni serioşi, dar majoritatea dintre ei necăsătoriţi. Au apărut scenele de gelozie. Treptat, prietenii au început să se îndepărteze. Una dintre inginere, căsătorită la rândul ei, mi-a spus în faţă: „Cu tine nu avem nimic, ne eşti dragă. Dar pe Victor nu-l mai acceptăm. Eşti oricând binevenită la noi, dar fără el”. Suntem prietene şi-n ziua de azi.

Cu toate astea, am încercat să merg mai departe. Nu mă măritasem pentru a avea de cine să mă despart. Însă mă închisesem în mine. Am încercat de mai multe ori să discut cu soacra mea, dar fără succes. Mă acuza tot pe mine. Nu aveam în faţa cui să-mi descarc sufletul. Doar Diana şi Doina ştiau prin ce trec.

Între timp, noul anturaj pe care şi-l crease, l-a atras pe panta alcoolismului. Era veşnic băut.

La un moment dat am aflat şi că avea o amantă, una dintre asistentele lui, o fată necăsătorită, frumuşică. Nu m-a interesat.

Totul a durat pănă într-o zi. Eram acasă, îmi vedeam de treabă. A venit în vizită unul dintre prietenii lui de pahar. Nu-l agream, dar voia să-l aştepte. Zicea că are o problemă urgentă de rezolvat. L-am invitat în bucătărie, nu voiam să-mi întrerup treburile şi speram că totuşi se va plictisi şi va pleca. Nu s-a plictisit, în schimb a început să-mi facă avansuri. Atunci l-am dat afară. Cred că l-a aşteptat undeva pe drum, căci atunci când a venit, Vicor ştia deja, dar versiunea aceluia. Pe a mea nu a luat-o în consideraţie. Ce m-a jignit şi mai tare a fost faptul că a recunoscut că de fapt el l-a pus pe tipul respectiv să facă asta, fiindcă mă suspecta că umblu cu alţi bărbaţi. Mi-a tras o palmă. Era prima pe care o primeam, dar mi-am jurat că va fi şi ultima. Şi atunci am considerat că nu este cazul să suport în continuare această căsnicie. În fond aveam o meserie şi o familie care mă poate ajuta. Am înaintat divorţul. Am stat tot acolo, separaţi însă, până acesta s-a pronunţat. Atunci am dus copiii la Constanţa, iar eu m-am mutat aici.

            În timp ce povesteam, glasul îmi tremura, iar lacrimile îmi înnegurau privirile.

-   Ajunge, m-am lămurit Îmi pare rău că te-am făcut să retrăieşti acele momente. Dar şi tu trebuie să înţelegi că nu este o soluţie să le ţii în tine. Trebuie să te eliberezi. Altfel nu vei putea merge înainte şi ai copii de crescut. Cine este această Doină? Îţi este prietenă bună!

-   Soţia lui Florin, tipul pentru care ne-am certat. În afară de Diana şi Cornel, doar la ei merg. Vrei să vă fac cunoştinţă?

-   Da, mergem diseară pe la ei. Acum hai să dormim!

            M-am cuibărit la pieptul lui şi am adormit sub protecţia braţelor care simţeam că îmi oferă siguranţă.

           

Joi, 28 august 1995

Flori, ora 15:00

Ieri am sunat-o pe Doina şi am anunţat-o că ne va avea musafiri. S-a bucurat că în sfârşit le fac cunoştinţă.

Seara am mers la ei în vizită. Dragoş luase un carton cu prăjituri pentru Andrei, fiul lor, o sticlă cu coniac pentru Florin şi un buchet splendid de trandafiri pentru Doina. Albi. Am constatat că îi plac foarte mult aceste flori. În general oferă trandafiri albi. Doar mie îmi ia roşii. Mereu îi am acasă la tanti Zinaida, în glastra albastră de pe masă. Şi la el la fel. Pe măsuţa lui este mereu un singur fir, dar de culoare roşu aprins. Este un gest de delicateţe, iar eu sunt profund mişcată de acest mod tăcut de a-şi manifesta sentimentele.

Doina i-a spus că nu trebuia să se deranjeze cu aşa multe cheltuieli pentru această vizită, dar el i-a răspuns că este un mod de a-şi cere scuze. “Pentru ce?” a întrebat gazda noastră. Atunci el a povestit mica noastră ceartă, iar ei i-au acceptat scuzele. S-a jucat cu copiii Doinei. Îi plac foarte mult copiii, mereu spune că îi este dor de fetele lui, iar de câte ori  are ocazia, se joacă cu cei ai prietenilor.

Am discutat vrute şi nevrute, aşa cum se întâmplă la astfel de evenimente. Despre munca lui Dragoş şantier, despre a lui Florin în fabrică, despre probleme economice, Doina fiind economistă. Doar când Florin a vrut să dea drumul la televizor să vedem ştirile, Dragoş l-a rugat să nu ne strice seara. Şi televizorul a rămas mort.

Am discutat mult despre copii, fiecare ne-am lăudat plozii. Care de care sunt mai deştepţi, mai isteţi, dar nici unul atât de cuminţi cum am vrea noi. Ştiţi cum se zice: “copil cuminte şi babă frumoasă, ai auzit?”. Eu le-am povestit ce dor îmi este de Mihaela şi Florin şi că abia aştept weekend-ul, când voi merge la Constanţa.

A fost o seară plăcută. Ulterior, pe drum spre casă, mi-a spus că s-a simţit foarte bine şi că îi place mult de ei.

[Sofia Sincă]

Da, o căsătorie nereuşită... cea a Florentinei. Putea să fie bine, dar n-a fost să fie. Uneori parcă prisoseşte atâta bunăcuviinţă... Mă refer la educaţia primită de Flori. Sau poate prisoseşte doar atunci când nu-şi găseşte ambientul. Desigur, Victor a primit o altă educaţie de la părinţii lui medici... În sfârşit, totul este relativ.

Important este, se pare că Flori şi-a găsit sufletul pereche, în Dragoş. Sper ca părinţii lui să nu constituie un impediment. Din contră... ceva avuţie nu prisoseşte nimănui.

 iar părul,iar armăsarul,- în a doua frază a textului ai acest ''iar'' care se repetă şi nu dă bine. Eu zic că la al doilea poţi renunţa.

Ieri am sunat-o pe Doina,Diana i-a spus  - Doina sau Diana? în ultimul paragraf.

Am citit cu plăcere şi aştept continuarea, Sofy!

[Stefana Ivanescu]

În privinţa bunei cuviinţe îţi dau dreptate. Dar nu putem condamna părinţii, atunci când lucrurile sunt făcute cu bunăcredinţă. Asta a fost educaţia pe care o primise şi mama Florentinei, conform preceptelor epocii şi mediului în care s-a format. Flori s-a dezoltat în mediul unor oameni simpli, dar cu bunsimţ. A trebuit să treacă prin greutăţi pentru a înţelege că trăieşte în altă epocă şi are un alt statut social. 

Cât despre greşeli, este greu să corectezi un text pe care lucrezi mult timp. La un momentdat este greu să-ţi păstrezi concentrarea. Şi apoi, voi ce aţi mai face, aţi lăuda doar? Nu ar fi prea monoton? 

Sofia Sincă a spus :

Da, o căsătorie nereuşită... cea a Florentinei. Putea să fie bine, dar n-a fost să fie. Uneori parcă prisoseşte atâta bunăcuviinţă... Mă refer la educaţia primită de Flori. Sau poate prisoseşte doar atunci când nu-şi găseşte ambientul. Desigur, Victor a primit o altă educaţie de la părinţii lui medici... În sfârşit, totul este relativ.

Important este, se pare că Flori şi-a găsit sufletul pereche, în Dragoş. Sper ca părinţii lui să nu constituie un impediment. Din contră... ceva avuţie nu prisoseşte nimănui.

 iar părul,iar armăsarul,- în a doua frază a textului ai acest ''iar'' care se repetă şi nu dă bine. Eu zic că la al doilea poţi renunţa.

Ieri am sunat-o pe Doina,Diana i-a spus  - Doina sau Diana? în ultimul paragraf.

Am citit cu plăcere şi aştept continuarea, Sofy!

[Sofia Sincă]

Ai dreptate Stefana. De aceea postăm aici înainte de a tipări o carte (dacă ea se va tipări). Ştiu, autorul se obişnuieşte cu textul şi nu mai vede amânunte... nu mai vede eventuale greşeli. Pentru a putea să le percepi trebuie să laşi scrierea la dospit :)) şi s-o citeşti peste o vreme... Să vezi atunci ce-ţi zici: cum am putut să scriu asemena aberaţie? ( zic şi eu, aşa...)

Stefana Ivanescu a spus :

În privinţa bunei cuviinţe îţi dau dreptate. Dar nu putem condamna părinţii, atunci când lucrurile sunt făcute cu bunăcredinţă. Asta a fost educaţia pe care o primise şi mama Florentinei, conform preceptelor epocii şi mediului în care s-a format. Flori s-a dezoltat în mediul unor oameni simpli, dar cu bunsimţ. A trebuit să treacă prin greutăţi pentru a înţelege că trăieşte în altă epocă şi are un alt statut social. 

Cât despre greşeli, este greu să corectezi un text pe care lucrezi mult timp. La un momentdat este greu să-ţi păstrezi concentrarea. Şi apoi, voi ce aţi mai face, aţi lăuda doar? Nu ar fi prea monoton? 

Sofia Sincă a spus :

Da, o căsătorie nereuşită... cea a Florentinei. Putea să fie bine, dar n-a fost să fie. Uneori parcă prisoseşte atâta bunăcuviinţă... Mă refer la educaţia primită de Flori. Sau poate prisoseşte doar atunci când nu-şi găseşte ambientul. Desigur, Victor a primit o altă educaţie de la părinţii lui medici... În sfârşit, totul este relativ.

Important este, se pare că Flori şi-a găsit sufletul pereche, în Dragoş. Sper ca părinţii lui să nu constituie un impediment. Din contră... ceva avuţie nu prisoseşte nimănui.

 iar părul,iar armăsarul,- în a doua frază a textului ai acest ''iar'' care se repetă şi nu dă bine. Eu zic că la al doilea poţi renunţa.

Ieri am sunat-o pe Doina,Diana i-a spus  - Doina sau Diana? în ultimul paragraf.

Am citit cu plăcere şi aştept continuarea, Sofy!

[Corina Militaru]

Flori se dezvaluie, ceea ce ajuta cititorul s-o inteleaga. Se restabileste armonia intre personajele principale.  Sunt curioasa in continuare.

Carcoteli mici,

Făcusem şi doi copii, să-mi trăiască - as scoate sa-mi traiasca...

Au apărut scenele de gelozie... - pentru mine nu este foarte clar de ce s-au indepartat prietenii( poate nu inteleg eu, sunt dupa chef,hi,hi)

Partea asta in care Flori vorbeste despre trecutui ei pare scrisa de curand. As lasa-o putin la dospit. Recitita dupa un timp(cum spune si Sofy) ar putea sa-ti ceara niste mici modificari.

Una peste alta, imi place si urmaresc cu interes.

Cu drag,

[Stefana Ivanescu]

M-aţi prins! Capitolul XII este într-adevăr scris acum, la sugestia voastră. Mi-am dat seama că aveţi dreptate, era un dezechilibru în prezentarea celor două personaje şi am încercat să corectez.  Despre copii am introdus nişte paragrafe în capitolele II şi V, în Biblioteca de proză. Am specificat în titlu "revizuit".  Cât despre dospit... Pentru primele XI capitole este a treia variantă şi s-a cunoscut. De acum încolo am doar una singură, de care nu sunt nici eu mulţumită, aşa că voi lucra mai mult pe ele şi voi publica probabil mai rar. Asta nu înseamnă că nu ne vom întâlni aici, pe sit. Succes Sofy, succes Corina.

[Corina Militaru]

Pai cum sa nu ne intalnim! Mi se face dor daca nu te vad pe aici si tiip.

Puup!

Stefana Ivanescu a spus :

M-aţi prins! Capitolul XII este într-adevăr scris acum, la sugestia voastră. Mi-am dat seama că aveţi dreptate, era un dezechilibru în prezentarea celor două personaje şi am încercat să corectez.  Despre copii am introdus nişte paragrafe în capitolele II şi V, în Biblioteca de proză. Am specificat în titlu "revizuit".  Cât despre dospit... Pentru primele XI capitole este a treia variantă şi s-a cunoscut. De acum încolo am doar una singură, de care nu sunt nici eu mulţumită, aşa că voi lucra mai mult pe ele şi voi publica probabil mai rar. Asta nu înseamnă că nu ne vom întâlni aici, pe sit. Succes Sofy, succes Corina.

[Stefana Ivanescu]

Voi avea grijă să nu-ţi dau motive. Ţipetele, conjugate cu aerul umed al mării, s-ar putea să-ţi producă laringită şi nu vreau să te îmbolnăveşti.

Corina Militaru a spus :

Pai cum sa nu ne intalnim! Mi se face dor daca nu te vad pe aici si tiip.

Puup!

Stefana Ivanescu a spus :

M-aţi prins! Capitolul XII este într-adevăr scris acum, la sugestia voastră. Mi-am dat seama că aveţi dreptate, era un dezechilibru în prezentarea celor două personaje şi am încercat să corectez.  Despre copii am introdus nişte paragrafe în capitolele II şi V, în Biblioteca de proză. Am specificat în titlu "revizuit".  Cât despre dospit... Pentru primele XI capitole este a treia variantă şi s-a cunoscut. De acum încolo am doar una singură, de care nu sunt nici eu mulţumită, aşa că voi lucra mai mult pe ele şi voi publica probabil mai rar. Asta nu înseamnă că nu ne vom întâlni aici, pe sit. Succes Sofy, succes Corina.

[Chris]

Mda, tabloul relaţiilor dintre femei şi bărbaţi care erau pe vremuri şi implicit educaţia pe care o primeam noi fetele.

Când văd la ce capitol a ajuns scrierea,  nici nu vreau să mă gândesc câtă "transpiraţie" e aici :))))

Succes în continuare ...

[Stefana Ivanescu]

Mulţumesc Chris, să ştii că este...

Chris a spus :

Mda, tabloul relaţiilor dintre femei şi bărbaţi care erau pe vremuri şi implicit educaţia pe care o primeam noi fetele.

Când văd la ce capitol a ajuns scrierea,  nici nu vreau să mă gândesc câtă "transpiraţie" e aici :))))

Succes în continuare ...