Appassionata

[Dobrica Mariana]

Degetele lungi, subţiri, nervoase aleargă pe claviatura pianului. Sunetele pure curg într-un şuvoi ameţitor, formează o cascadă la căderea de pe scenă, apoi se strecoară printre scaunele goale, se preling pe scări, invadează coridoarele, ies afară, în stradă, amestecându-se cu trecătorii, norii, frunzele bătute de vântul rece de noiembrie...

În torentul acesta auditiv, se încheagă uneori tablouri, suspendate în rame sonore, pe care urechea-ochi le percepe cu înfiorare, dar le primeşte cu braţele deschise, amestecându-se în ele, confundându-se cu ele.

În unul, razele argintii ale lunii se izbesc de luciul lacului, iar sunetele izbucnesc clare, cristaline, puţin crispate, în scântei reci.

În altul, în valurile calme ale mării care se lovesc de ţărm se presimte furtuna – sunete care cad simetric, repetitiv – ritmul valurilor -, apoi, câte unul care sparge monotonia, întâi discret, după aceea din ce în ce mai des, mai neliniştitor...

Iată, acum se încheagă într-unul din tablouri primăvara: sunete verzi, fluide, de seve care curg sub scoarţa aspră a copacilor, altele – aproape insesizabile – ale seminţelor care încolţesc şi cresc, altele - pocnete spontane – boboci care se deschid; apoi – sunete mici, dar distincte de insecte, bătăi diafane de aripi de fluture, şi, mai puternic, mai strălucitor, ciripituri. Toate se risipesc şi se unesc într-o simfonie a luminii calde, a genezei bucuriei, a setei neobosite de viaţă.

Degetele continuă să cadă pe clape, dar şchioapătă uneori într-o şovăire parcă, sau se crispează într-un efort. Colţurile pianului încep să se încline sub greutatea şuvoiului sonor, câte o clapă se desprinde, câte o coardă plesneşte sec, câte o notă se prăbuşeşte de pe partitură pe podea... Dar sarabanda de sunete continuă, reinventând simfonii ale destinului, mituri cu nimfe şi fauni, lacuri ale lebedelor, solemne imnuri religioase, sonate ale lunii, bolerouri grave, valsuri ale Dunării albastre, marşuri funebre sau triumfale, ode ale bucuriei.

Se succed tablouri inedite, sentimente delicate de iubire se lasă prinse în rame de porţelan sonor; uneori, ura sau furia se întruchipează în mări roşii cu valuri violente, iar caritatea se construieşte în marmura de sunete albe şi dure a unei Pieta; câte o Fata Morgana se materializează şi se dematerializează în peisaje exotice. Sub degetele fragile şi nervoase se nasc, uneori andante, uneori allegro, uneori pianissimo, Galatei, Cleopatre, Traviate, Şeherezade, îngemănând iubiri, trădări, lămpi fermecate, nelinişti, melancolii, boli, camelii, gelozii, speranţe, deziluzii, piramide, izolări, sacrificii.

Sub degetele din ce în ce mai obosite, mai crispate, lumea toată se naşte şi moare în sunete-clipă suspendate, apoi se recreează, se reinventează...

Diezii, bemolii, cheile sol, toate notele şi portativele s-au risipit de mult pe podea, clapele de asemenea.

Numai mâinile continuă spasmodic dansul lor iluzoriu, într-o simfonie pe care urechea-ochi nu o mai percepe. Pe podea, pe pereţi, se aude curgând doar o tăcere albă, lăptoasă.

Totul fusese cântat...

[Sofia Sincă]

Superb... un arsenal de sunete orchestrate într-un preludiu şi postludiu, tablouri acompaniate de muzică ce alcătuiesc stări, trăiri vesele sau triste... Ai descris desăvârşit în fraze, lumea sub acompaniament de clape.

Felicitări pentru frumos!

Cu deosebită admiraţie, Sofy!

[Dobrica Mariana]

Multumesc pt apreciere.

[Vasilisia Lazăr]

Excelent! Am trăit fiecare notă. Atât de bine redată această muzică, încât m-am simţit acolo. Felicitări!

[Dobrica Mariana]

Multumesc pt cadoul muzical si pt lectura.

Acum ceva timp am trimis la Posta redactiei a lui Alex Stefanescu cateva texte. Acesta este unul dintre ele.

http://alexstefanescupostaredactiei.blogspot.ro/2012/01/nu-cred-ca-...

[Vasilisia Lazăr]

Daa, exact, aceste texte plac mult şi chiar sunt dantelării de cuvinte, fine, diafane. 

Mulţumesc şi mai aştept!

Dobrica Mariana a spus :

Multumesc pt cadoul muzical si pt lectura.

Acum ceva timp am trimis la Posta redactiei a lui Alex Stefanescu cateva texte. Acesta este unul dintre ele.

http://alexstefanescupostaredactiei.blogspot.ro/2012/01/nu-cred-ca-...