Premiul I – „Peregrinaj în alb” și „Alb hoinar, libertatea” de Melania Briciu

[Vasilisia Lazăr]

Peregrinaj în alb

 

 departe de tine zăpezi alpine mi-au nins

 sufletul sărman peregrin

 fulgi albi și blajini precum mâinile bunicii

 (înălțate cândva în văzduhul  rezemat

 de Retezat într-o zi de joia mare)

 mai dezmiardă obrajii aprinși ai copilăriei

 împletesc în busuiocul sfințit sub icoane

 râsetele nestăvilite și năzbâtiile

 cu mătănii și cântece vechi

 pe care le știu și acum

 în orașul umil și sărac dar cu suflet adânc

 cât un abataj de huilă

 cu șapte limbi și șapte puțuri

 dinspre întuneric înspre lumină

 ninsorile erau  stranii contraste de alb-negru

 aerul greu de explozii și funingină

 copiii  de mineri n-aveau bomboane salon

 numai Porthos câinele secretarului de partid

 dar Doamne cât de bogați eram

 în colecții de stanioluri și colinde

 în pițărăi și nuci poleite cu bronz pentru sobe

 și în mere țitroane cum nu mai găsești

 decât în povești

 cineva bate în ușă semnul secret știut doar de noi

 alerg să deschid

 în fața mea doar amintirea tăcută și albă

Alb hoinar, libertatea

 

 cutreieră în mine din clipa nașterii

 deși au încercat să-mi pună cătușe pe spirit

 înainte să mă fi împotrivit

 pe fragile încheieturi sub spaima dislocării

 în pulberi de clipe încă netrăite

 rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul

 într-un picior de sare

 un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități

 din pocale de timp neantul prelins peste margini

 mi-a atins buzele șuierătoare  de psalmi răzvrătiți

 mi-am clădit temple în lumină

 dar nimeni n-a îngenuncheat în ele

 bolți de văzduh policandre de stele

 icoane de păsări altare de ape

 s-au prăbușit sub buldozere de indiferență

 la porți mulțimea râdea demonic

 urla în limba șerpilor

 noi avem alte temple mai albe

 zeul tău a căzut în desuetudine

 prea bine mi-am zis i-am iertat Doamne

 sunt cei rătăciți în propriul întuneric

 au uitat că libertatea e o rugă prea grea

 pentru cei care n-au învățat-o de mici

 iar crucificarea nu are decât o singură direcție

 spre albul din tine

[Corina Militaru]

Calde felicitari, Melania! Un premiu meritat din plin.

Cu drag,

[chindea maria elena]

La tot ceea ce ai spus tu în toate comentariile de sub poeziile încoronate de pasiunea ta clocotind de albul pur al trăirilor tale - am de făcut o singură complectare: acest decembrie este doar primul dintre multele decembrii regale pe care va păşi spiritul tău!  În ceea ce priveşte îngerii - aici, acolo, sus, jos - îngerii sunt printre noi în toate lumile văzute sau nu ce ne împresoară!  Să păşeşti pe pământ cu mândria smereniei, ca o fiică a luminii ce eşti! Îmbrăţişări, Gerra!

Melania Briciu a spus :

Draga mea Gerra,

undeva acolo sus eu nu am doar un inger pazitor ci o armata de ei...iar trecerea mea pe acest pamant e un peregrinaj in albul luminii fara de sfarsit. Da, am pasit pe o poarta regala, cea a prieteniei cu oameni de o frumusete sufleteasca covarsitoare, asa cum esti chiar tu insati. Cu drag si prietenie,

chindea maria elena a spus :

Draga mea - eu ştiam că tu vei intra pe poartă regală în viaţa energiei metaforice a acestui site! Mă bucur că ai ascultat sfatul Violetei, poate şi-al meu de-a veni pe acest site, în această familie lărgită a noastră! Îţi recunoscusem stilul - din păcate n-am mai apucat să postez notele, prinsă într-o misiune de recalibrare emoţională a unor oameni! Eşti un şuvoi de talent! Dar dincolo de har - există un har al trăirii în faţa căruia nu pot decât să mă-nclin! Te felicit pentru realizări şi te îmbrăţişez! Gerra

[Ana Ardeleanu]

multe, multe felicitări, Melania! 

cu mult drag,

[Bonnie Mihali]

Sincere felicitari!