Reverie echinocțială

[Corneliu Neagu]

REVERIE ECHINOCȚIALĂ

(Corneliu NEAGU, 16.09.2025)

.

Ce lungi îmi par tăcerile spre seară

când soarele-n apus dispare după deal,

iar umbrele, venite de afară,

pictează sub fereastră măști de carnaval !

Mi-adun cu grijă gândurile toate

din galaxiile prin care se mai zbat,

nici nu mai știu de ce au fost plecate,

ce-aveau în spațiul sideral de căutat...

.

Dar mă cuprinde parcă, dintr-odată,

un dor nebun, fără să ştiu ce-aş vrea,

iar gândurile-n calea lor fac roată

să caute prin astre tinerețea mea.

Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,

mă-ndrept spre sobă, focul să-l aprind,

dar tinerețea-n gânduri adunată

din haosul uitării-mi cere s-o desprind !

.

Cu amintiri rămase peste vreme

în camera-ncălzită o aduc din vis,

ea deîndată-ncepe să recheme

iubitele lăsate-n prag de paradis.

Le simt tot mai aproape, lângă mine,

cu dorurile toate vreau să le vorbesc,

ca-n clipele venind tot mai senine

să le aduc, din nou, în raiul pământesc.

.

Să le iubesc cum o făceam odată,

fără să am vreo teamă că ar fi păcat,

când le chemam pe toate, deodată,

să recităm poemele nescrise-n pat!   

 

 

[Grig Salvan]

Un poem de atmosferă și nostalgie, de reverie în prag de înserare peste lume și în propria viață. E moment de mediație și aduceri aminte, de adunare a gândurilor risipite...

din galaxiile prin care se mai zbat,

nici nu mai știu de ce au fost plecate,

ce-aveau în spațiul sideral de căutat...

Dorul de copilărie și tinerețe naște un zbucium sufletesc dureros, amintirile bântuie, fostele iubiri s-ar vrea reînviate, dar frigul parcă se întinde ca o umbră peste tot și peste toate. Minunat poem, o lectură deosebit de plăcută!

[Ada Nemescu]

Binecunoscută latura romantică, nostalgici... doar vă admir! aDa