radiația punctului negru

[petrut dan]

nu mi-a fost frică să stau cu cei morți

timpul bătea în retragere

mi-au trecut prin fața ochilor

pietrele kilometrice în stare să facă dispărute

dorințele ce n-au apucat pubertatea

după chipul și asemănarea

lui Dumnezeu

lumea era o boltă din care lilieci cu diferite mărimi

sugeau precum dintr-o mamă pruncul

soarele

petrecut ca pe unul de-al nostru

jelit de femei

timpul căzut în comă alcoolică

și o mulțime de sulf

 

[petrut dan]

Ada, probabil va trebui să aștepți din altă parte, dat îți mulțumesc pentru sinceritate, cu drag!

[petrut dan]

Lisia, înțeleg ce îmi spui și cu atât mai mult apreciez prezența în pagina mea, dar unele evenimente nu-mi dau voie să fiu altfel, cel puțin o perioadă, my lady, cu drag!)

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, apreciez comentariul dvs și vă mulțumesc pentru lectură și prezență, stimă!

[petrut dan]

Monica, îți mulțumesc, interesantă analiza ta, mi-a plăcut, cu drag!

[Ada Nemescu]

Bîrrrrrrrrrrr... ce stare trebuie să ai încât să scrii așa lugubru... trăim așa vremuri încețoșate, întunecate, încât nevoia de lumină este salvatoare! Când spun lumină mă refer mai ales la cea din noi, din scris, pictat, etc. Aștept lumină, 

[Vasilisia Lazăr]

Cred că și în cele mai frumoase poezii ale tale de dragoste tot găsesc ceva „negru”, ceva deprimant. Ai așa o atracție să scrii despre morți și alte chestii lugubre... Nu contest calitatea poeziei, nu, tu oricum scrii bine, dar mi-e tot mai greu să citesc despre morți, nu știu dacă înțelegi... Poate și pentru că în ultimii ani moartea s-a mutat pe strada mea și a cam uitat să mai plece... De aceea o să te rog să mă ierți dacă n-o să las vreun cuvânt sau prea multe cuvinte la textele de acest gen. Aici sau pe facebook, mai ales că acolo sunt și însoțite de fotografii în aceeași notă. Încă o dată spun: nu are legătură cu calitatea poeziei, se scrie mult astăzi despre lucruri apăsătoare și sumbre, se scrie și poezie bună, e un trend. Doar că mie îmi creează o stare care îmi face rău. 

Cu drag!

[Stanescu Valentin]

Dan, de data aceasta ai concentrat ideea aproape de formatul unui sonet.

Titlul mi-a atras atenţia să te văd.

Un punct negru întâlnim de o vreme pe şosele ca indicator prevestitor de rău. Efectul radiant al punctului negru se manifestă în vecinătatea unor ’’pietre kilometrice în stare să facă dispărute / dorințele ce n-au apucat pubertatea’’ în urma trecerii de noi a cuiva, atunci când ’’ timpul bătea în retragere’’ ajungând ’’ căzut în comă alcoolică’’.

Interesantă povestea! Mă întreb cu ar arăta pro-ezia ei, cum de a ajuns ideea în acest format.

[Monica Pester]

Nu sunt un profiler. Și nici parapsiholog nu sunt. Ðar citind întâmplarea ŕedată de tine, Poete, am avut un flash în fața ochilor care îmi deschidea imaginea înmormântării unui tânăr ce nu a apucat să guste deliciile vieții. Și care, dintr-o cursă cumiză de alcool, își rètează firul vieții. Impresionant este amprenta pe care o generează asupra celor rămași. Elementele din jur se amestecă, într-o durere colectivă  dar cu inerente semne de surpriză și mirare. Liliecii, sulful,sunt elementele taberei negre care își asumă evenimentul, chiar împotŕivaun̈ui Ðumnezeu care nu si-a terminat lucrarea. 

Poete, simplitatea expunerii mărește tensiunea emoțională și ne pune să vedem totul prin ochii și trăirile tale. Ceea ce clasifică această scriere în topul tăù. Cred ca am fost suficient dè coerentă

Poete,