caisa cu pistrui

[Mihaela Popa]

cel mai greu am învățat cum să nu-mi mai fie dor de acasă

am împlinit un număr de ani

un număr de așteptări

sau nu

în totul ăsta îndepărtat

sentimentul de tot și toate de început și sfârșit

hoț de suflet cuvântul

miracol

stă cuminte pe raft

pe un fir de memorie

am învățat

cum se dezvață sau cum se întâmplă deodată

cine cât când sunt eu cea adevărată

nu cine ce cum am fost învățată să fiu

și mușc din viață ca dintr-o caisă zemoasă cu pistrui

[bolache alexandru]

Cel mai greu se învață dorul de acasă... Timpul aduce cu sine schimbări și deodată când ne privim în oglindă suntem cu totul și cu totul altcineva. Frumoasă și metafora vieții ca fiind o caisă cu pistrui!

[Monica Pester]

Minunat text, hranitor de suflete !

Mihaela, 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela Popa, înţeleg cuvintele de aici ca pe un torent de cascadă ireversibil. Ele vin din sufletul cuiva care are alte coordonate geografice decât cele de aici, precis. Am un frate în Canada iar poezia lui are o formă identică. Parcă îi lipsesc unele vocale, unele consoane, o parte din cuvinte îi rămân în gât. S-a învăţat cu greu să se desveţe de locul de aici şi a aruncat săgeata, precum Stefan Vodă, acolo unde copiii lui cu nume de Mike şi Sara să îşi ridice privirile spre cer în altă religie... Am reţinut această imagine ca dintr-o Valentă ’’ mușc din viață ca dintr-o caisă zemoasă cu pistrui’’. Frumos!

[Nikol MerBreM]

...iar cititorul gustă din preaplinul poeziei.

Drag,

Nikol

[Mihaela Popa]

bucuroasă de rezonanță, Ada, mulțumesc frumos!

[Mihaela Popa]

Mulțumesc frumos, Maria! Da, sunt lucruri care par atât de simple "acasă" și  care aici îmi lipsesc tare de tot. Nici nu îmi închipuiam cât de mult îmi va lipsi "sufletul românesc".

[Ada Nemescu]

Super titlu, super stare!

Optimism dulce, mi se scurge ca dulcele caisei cu pistrui!

aDa

[Mihaela Popa]

Dan Petruț, mulțumesc frumos!

[Maria Mitea]

”cel mai greu am învățat cum să nu-mi mai fie dor de acasă” - un vers rupt din inimă, dor și lupta cu sinele, cu esența eternă ... ca cititor,  rezonez sută la sută, ba chiar mi-a venit să izbucnesc în plâns, .... câteva cuvinte dar te răscolesc ca un cuțit drept unde te doare m tare.  Îmi aduc aminte cum în primii ani am ascuns cutia cu poze, am strâns toate pozele din casă cu părinții, frați, am renunțar să ascult muzică , filme tot. Mi-am zis ”vreau să scap de boala asta” 

[petrut dan]

Un text ce îndeamnă la meditare, dar nu putem să nu-i recunoaștem lirismul și vizualul caracteristic, cu drag!