Gânduri dostoievschiene

[gabriel cristea]

   Recunosc, sunt conservator; am alocat prea mult timp pentru lucrurile care nu contează: lectură, poezie, traduceri, așa încât mă voi concentra de-acum încolo pe chestiuni esențiale, care au un impact revelator și emoțional în societatea noastră - consumul de furaje.
    Nu râdeți, progresul este un lucru cât se poate de serios, ca și furajarea intensivă, de altfel. La un moment dat, simți nevoia să fii bou - și asta nu pentru frumoasele coarne răsfirate, pe care ți le pune, cu atâta candoare, femeia sau compania străină la care lucrezi, atunci când este Heloinul, ci pentru a fi în rând cu lumea.
   Simți o nevoie acerbă să contezi, să te faci cunoscut și să intri în societatea deschisă, cu picioarele înainte și cu blugii rupți în cur, să admiri femei cu barbă și bărbați cu țâțe, să molfăi prin stațiile de autobuz vreo șaorma, pe sub masca antibacteriană, și să te bucuri de viață, pentru că te-ai vaccinat, gratuit, cu toate dozele posibile - într-un cuvánt, să faci parte din cireadă.
Să fi fost trei sau patru, dracu le-a mai numărat (vaccinuri sau cirezi, totuna).
   Da, dom'le - că mi-am adus aminte -, ce chestie și cu idioții ăia de nu s-au vaccinat. Adevărați teroriști, adevărate bombe biologice cu ceas. Să-i țină dracului, pe viitor, jandarmeria ferecați în case, să citească, să traducă și să scrie pân-or crăpa, mai ales că se-aude venind gripa maimuței!
   În fine, unde rămăsesem? A, da, la furajarea intensivă. Aici este o mare problemă filosofică, dacă putem spune așa, și nu multă lume înțelege impactul emoțional. Păi, să vă explic: omul se naște cu un bagaj genetic primar, care șade în ADN-ul său, iar pe parcursul adolescenței își dezvoltă mintea, caracterul și năravurile, ca urmare a instrucțiunii sale educaționale, familia fiind cea mai importantă, iar apoi școala, cu toate gradele ascendente.

Și care-i scopul progresului? Să cultive în om pofta lui de cunoaștere, în consonanță cu dezvoltarea tehnologică, nici mai mult nici mai puțin - adică să fie un echilibru. Dacă omul e cu mult sub cuceririle progresului sau este un ratat, nu se poate adapta societății sau stă la periferia acesteia, asta însemnánd că familia, școala și sistemul social sunt grav avariate. În cazul acesta, el devine un instrument și masă de manevră pentru cel puternic - un lucru cât se poate de util pentru a fi exploatat, manipulat,
pentru a da cu măciuca sau a fi fanatizat.
Dar și dacă este tobă de carte, de educație și progres tot are niște probleme - aroganța, lăcomia și pofta de putere, toate săpând în el, precum buldozere-n Gaza.
   Așa că, stimați conaționali - cuvânt periculos astăzi -, progresul și societatea progresistă nu-i același lucru. Și vă spun de ce! Faptul că știința de azi a avansat, nu înseamnă că și societatea e pe același podium. E lesne de știut că, deși știința și tehnologia sunt foarte avansate, nu mai avem tehnicieni și specialiști care să repare ceva, ci doar să schimbe. Plecând de la o banală problemă auto până la o laborioasă examinare medicală. Nu se mai ,,repară" oameni, ci se schimbă bolnavii cu alți bolnavi, după ce primii sunt eutanasiați discret, în numele unui progresism în cacare...
   Dar ce... ce... dra... dracu m-o fi... fi... apupu... apupu... cat??? ??? Pesesese...mne că... că au uiuiui...tat sămimimi schim... schimbe babateteriri...aaaaaaaaaaaaaaaaa

[Ada Nemescu]

Mă voi repeta: ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns!

O scanare, aparent sumară, a unei alegeri esențiale, a fi cu turma, sau nu! Din păcate pentru subiecți, alegerea ne este uneori impusă, ne ia valul - cum se spune, atunci oamenii/subiecții, trăiesc de-a valma o realitate periculoasă...până la moarte! :((

Poate varianta robotizată din final este cea reală? Mai e doar un pas...

Durerea nu este ceea ce se întâmplă cu noi, ci cu urmașii urmașilor noștri, în vecii vecilor...

aDa, cu prețuire

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ada, pentru comentariu! Cel mai bine e să ne exprimăm opiniile sub această formă literară - așa nu supărăm și nu intrăm în coliziune cu nimeni! :) 

[Vasilisia Lazăr]

Gabi, dacă ai fi trecut prin ce am trecut eu când m-am îmbolnăvit de covid printre primii, la vremea când erai privit de parcă ai luat Sida stând la intersecție și făcând autostopul, dacă ai fi stat închis în casă 5 săptămâni, absolut singur, tu cu durerile și spaimele tale, când simțeai că nu mai ai aer sau ți-e atât de rău, de nu știi dacă nu cumva e ultimul minut de viață și vei muri singur-singur... Și poate cine știe când te va găsi cineva. După ce ți-ai îngropat bărbatul cu două-trei luni în urmă. În fine, e prea dureros să-mi reamintesc. Ideea era că, dacă ai fi trecut prin ce am trecut eu, te-ai fi vaccinat, de teamă, și cu 10 doze. Nu e vorba de manipulare... De efectul de turmă, cum spui. La mine zic. Și să-ți mai spun ceva. De covid mi-au murit mulți cunoscuți, oameni dragi, sora lui Ion... de vaccin nu am auzit să moară vreun cunoscut, cum tot s-a vehiculat atunci... Dar nu vreau o polemică pe subiect. Am spus ce am simțit. Nu am putut să o fac poetic, din păcate... Cu multe altele, însă, ai dreptate. Nici eu nu le pot accepta.

[Chris]

E lesne de știut că, deși știința și tehnologia sunt foarte avansate, nu mai avem tehnicieni și specialiști care să repare ceva, ci doar să schimbe. Plecând de la o banală problemă auto până la o laborioasă examinare medicală. Nu se mai ,,repară" oameni, ci se schimbă bolnavii cu alți bolnavi, după ce primii sunt eutanasiați discret, în numele unui progresism în cacare...

mi-a placut foarte mult acest pasaj in care am "vazut"mult adevar