Fantoma Ednei Lieberman de Roberto Bolaño

[TEXTE BILINGVE, TRADUCERI]

În cele mai întunecate clipe te vizitează

iubirile tale pierdute.

Poteca de pământ care duce la azil

se deschide din nou ca ochii

Ednei Lieberman,

cum numai ochii ei puteau

sã privească deasupra orașelor

si sã strălucească.

Și luminează iară pentru tine

ochii Ednei

în spatele scânteii de foc

care, înainte, era cărarea de pământ,

calea străbătută noaptea,

dus-întors,

odată și încă odată,

Întâlnindu-i sau poate

căutându-ți umbra.

Și te trezești într-o liniște desăvârșită

dar ochii Ednei

sunt tot acolo.

Între Lună și vârtejul de foc,

citindu-și poeții mexicani

preferați. .

" Și pe Gilberto Owen,

oare l-a citit?"

se întreabă buzele tale şoptit,

bãnuieste respirația ta

și sângele tău care pâlpâie

ca lumina unui far.

Dar ochii ei sunt farul

care îți străpunge tăcerea.

Ochii ei sunt asemeni unei cărți,

o enciclopedie,

hărțile purului coșmar.

Şi sângele tău luminează

rafturile cu cărți, scaunele

cu cărți, podeaua

plinã de cărți stivuite.

Dar ochii Ednei, ei,

doar pe tine te caută,

ochii ei sunt cartea

cea mai citită.

Destul de târziu ai înțeles

dar nu contează.

Te întorci în vis, ii atingi mâinile,

și ai totul.

Traducere : Cornelia Calaidjoglu

El fantasma de Edna Lieberman

Roberto Bolaño

Te visitan en la hora más oscura

todos tus amores perdidos.

El camino de tierra que conducía al manicomio

se despliega otra vez como los ojos

de Edna Lieberman,

como sólo podían sus ojos

elevarse por encima de las ciudades

y brillar.

Y brillan nuevamente para ti

los ojos de Edna

detrás del aro de fuego

que antes era el camino de tierra,

la senda que recorriste de noche,

ida y vuelta,

una y otra vez,

buscándola o acaso

buscando tu sombra.

Y despiertas silenciosamente

y los ojos de Edna

están allí.

Entre la luna y el aro de fuego,

leyendo a sus poetas mexicanos

favoritos.

¿Y a Gilberto Owen,

lo has leído?,

dicen tus labios sin sonido,

dice tu respiración

y tu sangre que circula

como la luz de un faro.

Pero son sus ojos el faro

que atraviesa tu silencio.

Sus ojos que son como el libro

de geografía ideal:

los mapas de la pesadilla pura.

Y tu sangre ilumina

los estantes con libros, las sillas

con libros, el suelo

lleno de libros apilados.

Pero los ojos de Edna

sólo te buscan a ti.

Sus ojos son el libro

más buscado.

Demasiado tarde

lo has entendido, pero

no importa.

En el sueño vuelves

a estrechar sus manos,

y ya no pides nada.

[Vasilisia Lazăr]

Felicitări, Cornelia!