Noapte de vară de Octavio Paz

[gabriel cristea]

Pulsez și simt tot trupul nopții,
vara ce te-mbăiază-n râuri,
suflare în care stelele se-neacă,
mireasma unei guri,
din buzele pământului.

Tărâm de buze, gură
unde un iad agonizând răsuflă,
buze prin care cerul plouă,
iar apa cântă și naște paradisuri.

E-n flăcări arborele nopții,
și așchiile lui sunt stele,
pupile sunt, sunt păsări.
Și curg lunatice izvoare.
Limbi de sare-incandescentă
peste-o plajă de-ntuneric.

Totul respiră, trăiește, se revarsă:
lumina-nfiorându-se,
ochiul prin spațiu,
inimi pulsând ritmat
și noaptea-n infinitul său.

O naștere obscură, fără țărmuri,
se naște-n noaptea verii,
și-n ochiul tău se naște tot văzduhul.

traducere - g.Cristea

Noche de verano
por Octavio Paz

Pulsas, palpas el cuerpo de la noche,
verano que te bañas en los ríos,
soplo en el que se ahogan las estrellas,
aliento de una boca,
de unos labios de tierra.

Tierra de labios, boca
donde un infierno agónico jadea,
labios en donde el cielo llueve
y el agua canta y nacen paraísos.

Se incendia el árbol de la noche
y sus astillas son estrellas,
son pupilas, son pájaros.
Fluyen ríos sonámbulos.
Lenguas de sal incandescente
contra una playa oscura.

Todo respira, vive, fluye:
la luz en su temblor,
el ojo en el espacio,
el corazón en su latido,
la noche en su infinito.

Un nacimiento oscuro, sin orillas,
nace en la noche de verano,
en tu pupila nace todo el cielo.

[Amanda Spulber]

Cred că e prima oară când citesc o poezie care mă face să mă întreb dacă am văzut bine erotismul din ea sau doar am o minte "murdară". :) Superbă ambiguitate! Vă mulțumesc că ați adus-o aici.

Voi posta și eu o poezie, deși nu e din lirica mexicană și nici prea reușită nu cred să fie, dar mă cam obsedează dacă am interpretat bine un vers.

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc frumos, doamnă Cornelia Calaidjoglu! :)
Cu ocazia cititirii comentariului dvs., am văzut ce aiurea am scris. Nu poezia pe care vreau să o postez ar fi puțin reușită, ci traducerea mea. Scuze. :)

[Vasilisia Lazăr]

Atât cât se va iubi, se va scrie despre dragoste; oricât se va scrie, va fi puțin, dar orice puțin e îndestulător dacă e cu drag. Cu drag de dragoste a scris și Octavio Paz. La acesta, dragostea nu este văzută monolitic, ci în „legătură intimă” cu cele două aspecte care îi sunt inferioare: sexualitatea și erotismul. În viziunea lui, „sexul este rădăcina, erotismul este tulpina, iar dragostea este floarea”. Minunat acest poem, Gabi! Câtă metaforă! Mulțumesc pentru traducere! 

[Amanda Spulber]

Si totuși, eu aici am văzut mai întâi delfinii, apoi trupurile îmbrățișate. Mă refer la desenul acela cu delfini care conturează două trupuri și ești întrebat ce vezi mai întâi delfinii sau corpurile. Am înțeles viziunea domnului Gabriel Cristea de a accentua latura senzuală, dar poezia începe de fapt cu pulsezi (...) vară ce te scalzi în râuri... Eu am văzut mai întâi pământul în miez de vară. De asta mi se pare că poezia este de o splendidă ambiguitate.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia, pentru comentariul tău calificat!