Călătorul

[Manuela Munteanu]

Venit de peste zare, cu mersul în toiag,
În ochii verzi cu patimi și zâmbet prins în barbă,
Amirosind a grajduri, leurdă și rubarbă,
Striga la mine-n poartă un călător pribeag:
- Dă-mi o ulcea cu apă și prânzul într-un blid,
C-o gură de răchie, preabună jupâneasă!

- Ți-oi da, de-mi tai trifoiul, că-i numa' bun de coasă,
După un somn la umbră, cât soarele-i torid!
Ți-oi pregăti merindea și cupa cu rachiu,
O baie cu leșie și buruieni de leacuri,
C-arăți cumva, de parcă nu te-ai spălat de veacuri,
Cu colb, ciulini și frunze în părul cenușiu.

- Ia stai așa, cucoană! Ce baie, ce trifoi?
Mai bine ia-mă slugă, să îți tai lemne-n șură,
Să îți repar uluce, să-ți ar în bătătură,
Iar printre alte treburi, să-ți fac un plod, sau doi!

Era-ndrăzneț haiducul, de nu-ți venea să crezi!
Cu ce cuvinte aspre să-i fi tăiat avântul,
Când sunt doi ochi albaștri, ce-mi zguduie pământul
Și n-am ochi pentru alții, chiar dacă-s mari și verzi?

[Manuela Munteanu]

Doamnă Monica Pester,  să știți că m-a bucurat mult reacția dumneavoastră de la acea oră târzie din noapte. A fost, pe cât de neașteptată, pe atât de plăcută. Mă bucură și această revenire cu detalii despre lectură și vă mulțumesc mult pentru faptul că mi le-ați împărtășit!

[Monica Pester]

N-a fost o simplă vizită, Manuela. Am sorbit dintr-o bucată scrierea ta proaspătă, cu iz arhaic . Umor , curgere perfectă, cuvinte care-și găsesc locul în povestea de dragoste țărănească ! Te felicit !

[Manuela Munteanu]

Domnule Alexandru Bolache, este din nou măgulitoare asocierea. ,,Ce să-i faci? Ai, dai, n-ai, dai", după cum spunea marele Tănase. Mergem înainte cu poezia în suflet, pentru că numai așa viața capătă plus de frumusețe. Vă mulțumesc mult pentru popas  și... aplauze!

[Manuela Munteanu]

Da, doamnă Floare! E un fel de Vântule n-ai ce să-mi faci,/Eu am șiș, tu ai gonaci. Cu bucuria cuvintelor am scris-o, cu bucuria că-mi sunteți din nou alături, vă mulțumesc mult pentru apreciere și vizită!

[bolache alexandru]

O scenetă frumoasă ruptă parcă din cupletele geniaului Constantin Tănase. Avem şi aici acelaşi umor. Nu-mi rămâne decât să dau drumul la aplauze.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult pentru semnele de lectură și apreciere, domnilor Corneliu Neagu și Alexandru Maier!

[Manuela Munteanu]

Cu tot dragul primului comentariu, vă mulțumesc mult pentru apreciere, doamnă Petruța Niță! Extraordinara forță a acestor cuvinte vechi este cea care place. 

[PETRUTA NITA]

O baladă frumoasă, cum rar se mai scrie azi. Îmi place!

[Manuela Munteanu]

Ada, îți mulțumesc mult pentru cele punctate. Adevărat. Pretextul, sau duelul ochilor a vrut să scoată la iveală umanul, rusticul, domesticul, iubirea, în nota umorului, atât cât poate să se întrevadă din lexicul acesta, cu culoare arhaică. ,,Principiile sănătoase" n-au fost urmărite, dar dacă au apărut, nu-i rău. Mă bucur tare pentru vizită și că ți-a fost pe plac lectura!

[Ada Nemescu]

Poveste  cu tâlc rostită cu pricepere.

Deloc simplă această exprimare, în duelul ochilor verzi, albaștri, doar principii sănătoase stau de pază

Are și umor, puțin sarcasm... s-a creat un moment multidimensional care mie mi-a plăcut...

aDa