Gânduri și flori

[Flora Mărgărit Stănescu]

 

                        Gândurile mele,

                        ramuri încărcate de flori,

                        le-aş putea rupe şi ...

                        dărui mamei pe toate.

                        Mama va plânge ,

                        văzând ce împovărat sunt.

                        Le-aş putea dărui iubirii,

                        dar va şti să le primească?

                        Le voi dărui copiilor mei…

                        ei vor fi totdeauna prea mici,

                        să le poată duce.

                        Le voi păstra pentru mine,

                        mereu sub povara gândurilor

                        încărcate de flori.

                        Poate vor da roade...

                        când părul meu va fi alb,

                        la fel de alb...

                        ca florile de pe ramuri.   

                     O oră      

 

                      Dăruieşte-ţi o oră pe zi,

                      de vacanţă.

                     Lasă-ţi sufletul să zboare

                     spre necuprins,

                     pune gîndurilor un liman decent,

                     nu privi cu mînie în urmă.

                    Îngăduie-i pe toţi şi pe tine,

                     binecuvântează clipa de nesomn,

                    ea este cu adevarat ...viaţă .     

                      Fluviul de foc       

 

                        La o răspântie în timp

                        am întâlnit un fluviu.

                        Oameni haini îi secaseră apele,

                        timpul însuşi uscase albia sărăcită.

                        Mi-am cufundat mâna însetată,

                        în nisipul fin al prundului.

                        N-aveam lacrimi

                       să-mi plâng setea,

                        dar arşiţa privirilor mele

                        a cuprins albia,

                        stârnind un fluviu de foc,                  

                        pornit să-şi stingă mânia

                        în sarea adormită a mării,       

                        tot la o răspântie de timp.                                                                                                      

[Stanescu Valentin]

Viaţa: un alt unghi de reflectare a realităţii şi imaginarului prin cuvânt.

[Flora Mărgărit Stănescu]

Nu, eu mă dau bătută, nu am citit mai atent regulamentul.

O săptămână nu mai postez nimic...

[Mihaela Popa]

Doamnă, regulamentul permite doar un text pe zi, de câte ori va trebui să vi să spună asta?! eu mă dau bătută...