Clișee

[Mihaela Suciu]

   Cel mai des privesc cerul. Cu siguranță există ceva în el și nu-mi dau seama ce, ceva ce-mi dă o stare de pace, acceptare. Oamenii cred că acolo e Raiul...
   Cel mai rar privesc fotografiile, îmi dau senzația de gol; cu cât se măresc numărul momentelor imortalizate de un clic, cu atât crește golul, fiindcă se împuținează numărul oamenilor cunoscuți și doare, e o rană operația de extracție a lor... Să nu plângi, îmi zic, ar însemna să-ți plângi de milă, privește cerul!
   Sunt însă clișee, ca un palimpsest, înscrise în memorie. Frica le-a scrijelit, dar nu dor. Cel mai vechi înscris e o cădere, un căruț de lemn cu zăbrele, din cele din secolul trecut și două brațe ce mă îmbrățișează. Mai este și cel în care eu încălcasem balustrada balconului, lumea se oprise ca la circ, câțiva au întins o pătură, dar eu nu săream. Balconul dădea spre alimentara cartierului și-i posibil ca Ani, săsoaica, să-mi fi spus să fiu cuminte că se întoarce repede. Ani m-a crescut până la trei ani, nu-i știu chipul, și nu-l știu nici pe al babei cu care eram când am descoperit un carcalac mare de canalizare în dormitor. (Baba a stat doar o săptămână și-au expulzat-o; mamei nu-i plăcea bocănitul ghetelor ei, posibil că bătrâna nu putea renunța la ele.) Îmi amintesc groaza și urletul de atunci și mult mai târziu plăcerea de-a citi Metamorfoza lui Kafka. Creșteam și începusem să prind ,,coloană vertebrală".

   Mult mai târziu, m-a distrat întrebarea doctorului. Cu clișeul radiografiei mele cervicale îmi zice: ,,Aveți inelele C5-C6-C7 tasate, ați căzut cumva în cap când erați copil?" Ce să-i fi spus? Nu m-ar fi crezut și am răspuns clișeic:
- Nu știu, domnule!

   Privesc cerul și cred. Da, da... Ca o picătură.
   Eu sunt picată din Cer!

[Ada Nemescu]

Instantanee parțial gustate și de mine, o clipă dilatată imens, cu pretenție de a se numi viață,

picături suntem - adevărat, ne absoarbe pământul...

am proaspătă în minte rugăciunea ...

„Crăiasă alegându-te

Îngenunchem rugându-te,

Înalță-ne, ne mântuie

Din valul ce ne bântuie;

Fii scut de întărire

Și zid de mântuire,

Privirea-ți adorată

Asupra-ne coboară,

O, maică prea curată

Și pururea fecioară,

Marie!

Noi, ce din mila sfântului

Umbră facem pamântului,

Rugămu-ne-ndurărilor

Luceafărului mărilor;

Ascultă-a noastre plângeri,

Regină peste îngeri,

Din neguri te arată,

Lumină dulce clară,

O, maică prea curată

Și pururea fecioară,

Marie!”

RUGĂCIUNE

de MIHAI EMINESCU

să rămânem limpezi/limpede... aDa

[Pop Dorina]

Dacă ești „picată din Cer” și acolo este Raiul (după cum menționezi la-nceputul prozei tale) înseamnă că ai stofă de înger în vene. Cum ne-ncânți cu scrierile tale, totul e posibil.

Am citit cu drag.

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc frumos, Ada!

Ada Nemescu a spus :

Instantanee parțial gustate și de mine, o clipă dilatată imens, cu pretenție de a se numi viață,

picături suntem - adevărat, ne absoarbe pământul...

am proaspătă în minte rugăciunea ...

„Crăiasă alegându-te

Îngenunchem rugându-te,

Înalță-ne, ne mântuie

Din valul ce ne bântuie;

Fii scut de întărire

Și zid de mântuire,

Privirea-ți adorată

Asupra-ne coboară,

O, maică prea curată

Și pururea fecioară,

Marie!

Noi, ce din mila sfântului

Umbră facem pamântului,

Rugămu-ne-ndurărilor

Luceafărului mărilor;

Ascultă-a noastre plângeri,

Regină peste îngeri,

Din neguri te arată,

Lumină dulce clară,

O, maică prea curată

Și pururea fecioară,

Marie!”

RUGĂCIUNE

de MIHAI EMINESCU

să rămânem limpezi/limpede... aDa

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc frumos, Dorina! Sper să mai am sânge și inspirație, să nu pic de tot, momentan mă distrez și sper să bucur.

Pop Dorina a spus :

Dacă ești „picată din Cer” și acolo este Raiul (după cum menționezi la-nceputul prozei tale) înseamnă că ai stofă de înger în vene. Cum ne-ncânți cu scrierile tale, totul e posibil.

Am citit cu drag.

[Emil Dumitru]

Dragă Mihaela, îți voi pune o întrebare: dacă într-o zi, printr-un miracol, te vei întâlni cu ,,TU” fetița din copilărie, și îți va spune, hai să picăm din cer, ce vei face?

Mi-a plăcut ce am citit, dar când ai scris asta, înainte sau după...  

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Emil! Eu sunt mulțumită cu ceea ce am, cu sinele meu, iar copilul din mine ,,se joacă„ în prezent după experiența acumulată, ceea ce-mi dă bucurie, așa că, eu trăiesc zilnic un miracol și sunt recunoscătoare.

 

Emil Dumitru a spus :

Dragă Mihaela, îți voi pune o întrebare: dacă într-o zi, printr-un miracol, te vei întâlni cu ,,TU” fetița din copilărie, și îți va spune, hai să picăm din cer, ce vei face?

Mi-a plăcut ce am citit, dar când ai scris asta, înainte sau după...