Vergelatul de altădată...
    Noaptea de Anul Nou era una specială. Chiar și balul avea o denumire aparte: vergelat. Fiind în vreme de iarnă se ținea la salonul lui Săcăluș, aflat la intersecția ulițelor ce veneau de la moara lui moș Stan, drumul către Păulești și ulița dinspre școală; în zonă mai erau și alte ulițe, către moș Ilie, cizmar și naș al măselelor stricate, către învățătorul Gheorghe Dumitru, dascăl în cătunul Lunca Macră, la mai bine de cinci km de sat, sau ulița către casa popii Ștefan Bîznă, voievodul comunității noastre, care mergea la și de la biserică numai călare. De muzicanți nu duceam lipsă, familia Grasu era abonată aproape permanent, fiind consătenii noștri; rareori cântau alți muzicanți din împrejurimi.
    Adunarea începea la miezul nopții, după ce colindătorii se retrăgeau către casele lor. Fetele se pregăteau din timp, scoteau din lada de zestre cele mai frumoase ii, fote și bete, de obicei cele țesute în ultimele luni; trebuiau să-și etaleze măiestria în a coase sau a țese, chiar dacă multe dintre ele erau ajutate încă de mame; bineînțeles, vremea fiind de iarnă, bundițele sau chiar cojocelele erau nelipsite; flăcăii se îmbrăcau în ițari, cămăși cusute cu mătase, in special la guler și brățară, bundițe sau pieptare frumos înflorate, căciuli negre ori brumării, cojoace sau sumane. Nu toți purtau costume tradiționale; ținutele mai moderne, începuse a câștiga teren, mai ales în rândul tinerilor plecați la școli “înalte”- în special băieții. Nici părinții tinerilor nu veneau oricum, ci frumos îmbrăcați, ca la biserică, în costume tradiționale dar în culori potrivite vârstei.
    Sala era pregătită de organizatori, câțiva tineri care tocmiseră lăutarii; pentru ei se rezerva un colț cu o masă pentru instrumente, folosită în timpul pauzelor, sau pentru lucruri personale. Roată împrejur erau bănci de lemn și câteva scaune; acestea erau folosite până se adunau participanții și începea dansul; de cele mai multe ori, cei ce nu erau prinși în joc, se urcau în picioare pe ele, pentru a vedea mai bine ”ringul de dans”; erau utile mai ales pentru supravegherea fetelor de către mame, ca nu cumva să cadă în ispita sărutului vreunui flăcău mai insistent. Această “delicatesă” se fura pe întuneric, în pauzele de „răcorire” în afara sălii. În văzul lumii se permitea doar un sărut nevinovat, pe frunte ori obraz, la invitarea fetelor aflate sus pe bănci, când tinerii cereau permisiunea mamelor pentru a le dansa; cei mai vechi în relația de prietenie, luau fata în brațe, ca să demonstreze cât de mult o îndrăgesc, iar dacă tânărul era deja agreat ca pentru o viitoare logodnă, cu atât mai mult era apreciat pentru aceasta “îndrăzneală”; putea repeta gestul și la încheierea dansului, când o înapoia mamei, ajutând-o să urce la loc. Se cam știau cine cu cine ”vorbește” de la petrecerile anterioare și rareori ”se furau fetele” prietenilor; excepțiile intrau în „gura satului”, uneori fiind urmate de supărări sau chiar bătăi între tinerii pretendenți.
    - Bună seara, la mulți ani!
    Soseau rând pe rând grupuri și ca la orice întâlnire, mai ales la asemenea evenimente, voia bună era dominantă.
    - Salut vericule, bine ai venit, hai că acuși începem.
    - O, ce surpriză cumetre, nu te-am văzut de la Crăciun... spuneau unii mai mucaliți.
    - Vai, ce frumos te-ai îmbrăcat, unde ți-ai făcut cojocelul?
     Și tot așa până când erau suficienți doritori să înceapă petrecere.
    - Hai, nea Marinică să începem, că tocmai am intrat în noul an. La mulți ani și voie bună!...
    Vioristul pregătea arcușul, îl ungea tacticos cu sacâz și, plin de importanță, se posta între țambalul soției și acordeonul feciorului, Ion. La un semn doar de ei știut, începeau în ritmul unei hore „de la Coza”, creația trupei. Flăcăii intrau imediat în scenă, nerăbdători să fie băgați în seamă.
    - Hai la horă, măi băieţi
    Care vreţi, care puteţi
    Care nu mai rămâneți
    Și vă uitați la păreți!
    - Asta-i hora horelor
    Dragostea flăcăilor
    Dar și cea a fetelor
    Spre mândria mamelor
    Destul de repede cercul începea să se lărgească și lumea le ceda locul, retrăgându-se pe margini și privindu-i cu drag. Și ei au fost cândva protagoniști. Tâlcul strigătorilor impunea un dialog ceva mai discret pe margini. Petrecerea începuse cu o horă în care s-au prins mai întâi flăcăii; apoi, rând pe rând aceștia și-au invitat partenerele, spre bucuria și încântarea celor din jur; strigăturile satirice se succedau cu repeziciune, flăcăii grăbindu-se în a-și dovedi istețimea sau atenția față de o eventuala viitoare parteneră:
    - Foicică lobodă
    Lasă mâna slobodă,
    Să vină fete la joc
    Să le prindem de mijloc.
    - Fă leliță, lele hăi,
    Nu da gura la flăcăi,
    Că te vede maică-ta
    La horă nu te-o lăsa!
    - Foaie verde busuioc
    Haideți în hora la joc,
    Busuiocul fetelor
    Dragostea flăcăilor.
    Vergelatul era un bun prilej de a evidenția frumusețea costumelor, fiind o adevărată întrecere între familii; pe margine se puneau la cale prietenii, urmate cel mai adesea de logodne și nunți. Viitoarele cuscre își prezentau „oferta”, subliniind frumusețea fetelor, cumințenia și hărnicia lor. Pentru că atmosfera se încălzea la propriu, tinerii se dezbrăcau de hainele groase pe care le preluau mamele, ei oferind un adevărat spectacol etnografic; jocul se încingea mai tare pe măsură ce erau atacate sârbele:
    - Fă leliță, lele, lele,
    Cu buzele subțirele
    Și părul făcut inele,
    Tu mă bagi în boale grele!
    - Fă leliță, un-te uiți?
    Că eu am ițarii rupți...
    Are mama două oi
    Și mi-o face alții noi.
    Barierele erau sparte, asistenta era numai ochi și urechi și gurile strâmbe de râs. Știau aceste strigături, le trăiseră în direct dar acum erau în altă ipostază și se gândeau cum percep ei, copii lor, băieți și fete, esența acestora și învățămintele ce urmau să le tragă. Așteptau și altele, strâns legate de viața și coloratura acesteia, prezentă în fiecare zi, parte a activităților în care erau implicați.
    - Fata care joacă bine,
    Ad-o Doamne lângă mine.
    Fata care joacă rău,
    Pune-o punte în pârău
    Peste care să trec eu.
    - Uite lelea cum mai sare
    Și-acasă nimic nu are.
    Are-un caier și un fus
    Și-o bucă de cur mai sus!
    - Haide hai, piciorul sus,
    Poale la cămașă nu-s,
    Ori le am, ori nu le-am pus,
    Sunt la soacră-mea pe fus.
    Dansatorii, flăcăi și fete mari, se întreceau în a-și cuceri partenerii dar și aprecierea maturilor aflați pe margine; chipurile lor vor pătrunde în memoria colectivă, iar după această seară, dincolo de clocotul tinereții și bucuria de a fi împreună, amintirea serii va avea urmări esențiale în consolidarea unei posibile relații, în viitor.
    Era timpul pentru o pauza și de ce nu, poate și pentru o răsplată, venită de la cineva drag, doar de ei știut. Muzicanții răsuflau ușurați și se „răcoreau” cu licoarea oferita de organizatori. Era un bun prilej și pentru asistență, de a face schimburi de cuvinte cu multe subînțelesuri, bune desigur, pentru că toți se străduiseră să lase o impresie plăcută. Unele mame își întregeau speranța unei viitoare pețiri a odraslelor, apreciind prestația unora dintre flăcăi, atât la dans și strigături, cât și în comportament.
Pauza a fost așteptată de tineri și pentru a se răcori, mamele având grijă să le dea bundițele, pentru că afară erau câteva grade sub zero; ei însă erau înfierbântați și, supravegheați doar de razele lunii, aveau așteptări pe măsură din partea frumoaselor de lângă ei...
Revigorați de aerul rece, era timpul pentru o nouă rundă de dans.
    - Hai cu sârba, nea Marinică!... Comanda fu preluată și chiotul flăcăilor nu se lăsă așteptat.

    - Foaie verde busuioc,
    Ia poftiți cu toți la joc.
    Haideți roata măi flăcăi,
    Să jucăm bătuta măi.
    - Tot pe loc, pe loc, pe loc,
    Să răsară busuioc.
    Să răsară micșunele
    Să vină lelea la ele.
    - Cine joacă și nu strigă,
    Are-n gură mămăligă.
    Ia un pic de usturoi
    Și-apoi strigă, ca și noi.
    - Sus în sus, picioare moi,
    Că și eu vin după voi.
    Aoleu, piciorul meu,
    Tot cu ista dau mereu.
    Aoleu, picior mă doare,
    Dar cu ista sar mai tare.
   
    Strigăturile satirizau direct sau mai subtil și defecte întâlnite în activitatea firească a fetelor sau flăcăilor din comunitate, ori posibile asemenea aspecte. Totodată puneau în valoare vioiciunea și talentul de dansator, în principal al flăcăilor care conduceau partenerele. Dansul “raței” aducea în scenă nu numai ritmuri noi ci și strigături specifice:
    - Trece rața pe Putna
    Și rățoiul după ea.
    Uite rața pe pârău
    După ea că are ou
    Uite rața în fasole
    Și rățoiul la marole.
    - I-auzi una, iute măi,
    I-auzi două, fă-înapoi,
    Și cu dreptul 3 bătăi,
    Și cu stângul alte trei.
    Trei pentru mine
    Trei pentru tine,
    Trei pentru fete mari,
    Trei pentru lăutari.
    Trei pentru crâșmăreasă
    Că are fată frumoasă
    Și stă seara la fereastră.
    - Foaie verde trei scaieți,
    Scoateți cutea măi băieți.
    Ascuțiți coasa ușor
    Să aveți la cosit spor.
    Verde, verde siminoc
    Puneți cutea iar în toc.
    Și-acum verde baraboi
    Hai la coasă măi flăcăi.
    - Iaca vin și fetele
    Să întoarcă brazdele,
    Să le-adune cu grebla.
    Când fânul se va usca
    Flăcăii le-or ajuta
    Să-și potolească setea.
    Iar apoi, din cân’ în cân’
    Pe la căpița cu fân...
    Petrecea continua până târziu spre ziuă. Chiuiturile, strigăturile și schimbul de opinii erau însoțite și de o țuică bună sau de un vin fiert, cu măsură însă, pentru a marca și sărbătoarea de la trecerea dintre ani. Cum însă toate au un sfârșit, grupuri-grupuri, sătenii se îndreptau către cătunele lor. Doar flăcăii însoțeau fetele cu care dansaseră, până la casa părinților acestora, după care plecau cu speranța unei noi revederi, căci lanțul sărbătorilor se deșira zi după zi. Urma hora satului, tot la salon.
    În mine se întorsese o altă filă a copilăriei. Visam cu ochii deschiși, în puiul de ger care-mi pișca obrajii. Am ajuns acasă fără să știu când, m-am strecurat în pat cu fața la perete, dar somnul m-a cuprins târziu, pierdut în gândurile răvășite...
PS: Pentru fondatorii și conducerea acestui adevărat cenaclu literar, ca și pentru toți colaboratorii și cititorii lui, un sincer  LA MULȚI ANI, SĂNĂTATE ȘI IUBIRE!
Vă mulțumesc pentru îngăduința de a mă fi primit în rândul acestei elite literare și a-mi fi citit și apreciat postările!

Vizualizări: 44

Fişiere Anexate :

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Gânduri luminoase de peste Prut, stimate domn! O atmosferă veselă, de bunăvoie şi comună iubitorilor de tradiţii. Deşi generaţia mea nu a mai prins multe din orânduielile de altă dată, aici, în Basarabia, din câte le-am auzit de la bunica, ele erau la fel de motivante de şi jucăuşe.

Un an plin de emoţii să aveţi!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 8 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 9 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 9 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 9 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 9 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 9 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 11 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 14 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 15 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 15 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 15 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor