POVEŢE

[Exemplu de Titlu]

POVEŢE

        Dragul meu frate preţuieşte dragostea pe care o întâlneşti în cale.Dragul meu om nu uita nicicând cine eşti şi cui îi eşti dator. Construieşte-ţi o fortăreaţă în care doar tu să pătrunzi. Priveşte din turnul tău pe ceilalţi şi fă semn să intre doar la unii. Nici acestora nu le da cheia ta. Cine va pătrunde în fortăreaţa ta fără ajutorul tău acela va sta la masă cu tine. Împărtăşeşte eşecurile  tale oglinzii şi succesele nomazilor. Nu întinde mâna nimănui ca să nu-ţi dea peste ea din greşeală. Zâmbeşte în văzul mulţumii, dar lacrimile să ţi  le usuce doar soarele. Nu –ti pune lacăt inimii dar nici nu te scalda sub privirile altora. S-ar putea ca vreunul să-ţi fure hainele şi vei umbla gol. Fereşte-te de limba ta. Caută şi tu fortăreţe în care să pătrunzi. Alege-le pe cele care se pierd în nori.  În timpul urcuşului priveşte fără teamă în jos. În cazul în care te vei prăbuşi să  nu te uite locul de unde ai pornit. Numai aşa te poţi ridica să porneşti spre alte înălţimi mai accesibile. Nu-ţi pierde vremea cu oameni care râd de visele altora. Va sosi timpul când vor râde şi de ale tale. Refuza politicos pâinea leneşului. Ascultă cu răbdare.             Construieşte un zid solid pe care să păşeşti. Nu-l fă prea îngust totuşi. Toţi cei care vor merge pe zidul tău să meargă la dreapta ta .Nici prea larg. În înghesuiala ai putea să uiţi care este marginea şi să păşeşti în gol.Tu sau cineva drag ţie.Frate, nu uita din când în când să te uiţi în sus spre cer chiar dacă Dumnezeu lipseşte puţin. Când se va întoarce sigur te va privi.Coboară de pe zidul tău doar ca să dăruieşti cu o singură mină, pe cealaltă ţine-o la spate.Nu piede vremea aşteptând ca oamenii să întoarcă faţa către tine. Nu fi atât de mândru doar pentru că ai coborât de pe zidul tău.Acesta se va surpa odată. Ai grijă să nu fii prins sub dărmături.Trăieşte- ţi viaţa cu bun simţ . Nu vorbi de moarte , numai despre cei morţi ca şi când ar fi în viaţă.
            Acestea au fost poveţele mele pentru tine dragul meu frate. Dacă vrei urmează-le, dacă nu, Nu ! oricum ar fi eu te aştept în fortăreaţa mea !

[Ionel Mony Constantin]

 Am mai citit acest text, altfel  bine scris, intr-o altă postare mai veche si regret ca nu aţi ţinut seama  nici aici de sugestiile mele

[Corina Militaru]

Am recitit cu placere.

Da, varianta video este mai sugestiva.

Cu drag,

[Sofia Sincă]

Interesante poveţe, dar nonconforme cu zilele noastre, zic eu... sunt cam egoiste, nu pentru a trăi în colectivitate, aşa cum este azi necesar, aşa cum merge linia lumii. Vrem nu vrem, peste tot se pun bazele globalizării, toţi pentru unul şi unul pentru toţi. Tu Mara, spui aici, ''Construieşte-ţi o fortăreaţă în care doar tu să pătrunzi.'' Păi dacă stai în fortăreaţă, cum să pătrundă alţii la tine? Mergi pe izolare, pe selectare feroce, pe însigurare... ''Împărtăşeşte eşecurile  tale oglinzii şi succesele nomazilor.'' - poate sfatul era bun pe vremea nomazilor. Astăzi sunt psihologi, unde mergi şi spui tot oful sufletului. Totul se face în colectivitate: munca, trăirea, distracţia.

În sfârşit, sunt nişte idea de ale tale, cu care nu toată lumea trebuie să fie de acord.

Ai de făcut nişte modificări: să intre doar la unii., - ''fă semn doar unora să intre''; Nu piede vremea - pierde

Cu prietenie, Sofy!

[Sofia Sincă]

Nu neaparat! Marea colectivizare, cum o numeşti tu, ne convine sau nu, ea se va face şi e necesară. Numărul populaţiei pe glob a crescut la 8 miliarde şi hrana cea de toate zilele se împuţinează, iar fără această colectvizare unii sunt absolut nevoiţi să se izoleze şi să moară de foame. Aşa vom trăi fiecare cu mai puţin, dar poate vom salva o altă viaţă.

Acest facebook este... dar va ţine puţin ca orice minune. Se va inventa altceva... şi altceva... mereu. Eu nu caut prietenii pe facebook, deşi stau destul timp pe internet. Şi ca mine mai sunt mulţi. Am prieteni, prietene multe şi în viaţa reală. Deci... lumea ia forme din cele mai inedite mereu.

mara sadoveanu a spus :

cit despre marea Colectivizare, pe care o ridica toata lumea in slavi, dupa parerea mea e incercarea generaratiei tehnologizate de a fugi de insingurare. Alergam dupa mari prietenii pe faceboock. Trist!