Emma

[Exemplu de Titlu]

Era ora pranzului cand microbuzul ticsit de oameni si mirosuri se opri langa trotuarul prafuit. Ana cobori si trase aerul proaspăt în piept cu putere, cu ochii pe jumătate închiși. Își roti privirea dintr-o parte în alta.
Orașul era toropit de căldură la ora amiezii. Se simțea însă o ușoară adiere răcoroasă dinspre pădurea ce tivea orașul.
Ar fi vrut să nu o chinuie nici un gând și nici o grijă, să se poată bucura în voie de călătorie, să o poată savura ca pe o aventură. Oftă scurt, își saltă rucsacul și porni spre partea veche a orașului.
Traversă cu pași hotărâți străzile largi și circulate, mai apoi, pe cele înguste cu pereții caselor în strada și porti înalte..
I-a placut din totdeauna orașul ăsta, unde prezentul se impletește cu trecutul la fiecare pas. Străduțele mici, intortocheate, zidurile groase si porțile inalte mai păstrează incă misterul generațiilor trecute, si insemnele nobleții medievale.
Tare si-ar fi dorit să se afle de partea cealaltă a porților astea, imaginându-si că fiecare dintre ele iți deschide o altă poveste. Făcea exerciții de imaginație incercand să recreeze realitatea de dincolo de porți, cand ajunse în fața unei clădiri cu pereți albi și scări înalte din mozaic.
Deschise poarta scundă din forjat si păsi cu sfială pe aleea serpuind printre arbuști de tuia si straturi de verbină. In capătul scărilor o intampină o ușă masivă cu grilaj sub care strălucea un vitraliu superb.
Deasupra ușii îi atrase atenția un medalion cu inițialele aurite, E T .
Urcă scările, in timp ce se intreba de la ce vin inițialele gravate la intrare. Din clădire se auzea sunetul unui pian în surdină.
Cand ușa se inchise in spatele ei, Anei i se păru că a pășit intr-o altă lume. Receptia era de fapt un loc cu mult bun gust: de la parchetul de lemn natur, brocartul tapiteriei pană la semineul care domina incăperea.
O raza timidă din soarele amiezii pătrunse prin vitraliul ușii, colorând cald intreaga incăpere.
În spatele biroului de la recepţie o întâmpină o doamnă înaltă, îmbrăcată sobru dar cu zâmbet cald şi privire blandă. Avea părul prins într-un coc lejer şi şuviţe rebele scăpate din agrafe. O salută de bun venit şi îi întinse o mână fină cu degete lungi ce o făcu să-şi amintească sunetul pianului auzit la intrare.
Doamna Emma, aflase acum numele persoanei de la Recepţie, o întrebă cum a călătorit. Răspunse cu amabilitate în timp ce reflectă la politeţea provincială.
-E frumos la dvs, intim …
-Mulţumim. Hotelul este vechi, dar noi am făcut eforturi să-l aranjăm cât mai plăcut. Este o moştenire de familie, a fost construit de tatăl meu şi a funcţionat în trecut ca un han,cu oaspeţi dintre călătorii care tranzitau oraşul.
Femeia zâmbi uşor si trist, i se paru Anei, unor amintiri numai de ea stiute şi îi înmână cheia camerei.
Ana venise aici pentru o tabără de pictură. Se decise în ultima clipă să-şi abandoneze jobul şi Bucureştiul aglomerat pentru a-şi petrece weekendul în compania boemilor de la cercul de pictură .
Dacă la început considerase decizia de a se înscrie în cercul de pictură una greşită, mai târziu şi-a dat seama că i-a făcut bine compania acestor oameni dezinvolţi şi fără prejudecăţi.
Iar pasiunea pentru desen o ţinea o vreme departe de stresul de la job.
Despachetă şi făcu un dus rapid. Abia aştepta să se întâlnească cu veselii ei prieteni. Blugii şi tricoul lejer au zburat pe ea în timp ce încuia uşa camerei de hotel. Cobori în fugă iar odată ajunsă în stradă caută cu privirea terasă unde erau adunaţi.
-Ooooo! Saluuut!
-Salut! Se auziră şi câteva bătăi din palme, astfel că se iscă o gălăgie infernală în curtea interioară a localului.
Cineva ii făcu loc pe un scaun si Ana le povesti cum a călătorit, cum a ajuns la hotel, discuţia cu dna Emma.
-Stai puţin, care Emma? La recepţie era un tip simpatic şi guraliv!
-Ei bine, când am sosit eu, era o doamna drăguţă, înaltă! O doamnă cu şuviţe rebele scăpate dintr-un coc, ochi blânzi şi degete lungi.
Fetele au făcut schimb de priviri contrariate si au tachinat-o toată seara, că nu a vrut să le vorbească de întâlnirea ei cu băiatul de la recepţie.
S-au ridicat târziu de la masă, entuziaşti şi volubili, convinşi s-o facă doar pentru că, a doua zi trebuia să pornească atelierul de lucru.
Când au deschis uşa cu vitralii i-a întâmpinat băiatul amabil, pe faţa căruia se lăţise un zâmbet până la urechi. Ana îşi privi prietenele amuzată şi ridică din umeri.
Urcară scările luminate discret, iar paşii lor amuţiţi de covoarele groase erau însoţiţi doar de câte un chicot reprimat cu părere de rău. Se simţeau bine împreună .
Şi-au spus noapte bună cu promisiunea ca,primul trezit să-i anunte şi pe ceilalţi în zori.
Ana îşi văzu o clipă imaginea obosită în oglinda imensă din perete. Îşi tugui buzele, apoi isi zâmbi şi îşispuse că după o noapte de odihnă, cu siguranţă oglinda va fi mai generoasă.
Traversă holul liniştit al hotelului usor amuzată.Îşi privea pantofii sport cum se adânceau în covorul elegant de culoarea coniacului. Nu se potriveau. Se simtea bine si se felicită că hotărâse să vină.
Un tapet auriu dar discret îmbrăca pereţii de jur împrejur şi o lumină caldă se revărsa din lustrele luxoase.
Ajunsese deja în faţa uşii sale când un gând sâcâitor că ceva nu este în ordine, nu-i dădea pace. Işi aminti imediat! În oglinda în care se strâmbase cu puţin înainte, se reflecta un tablou de pe peretele opus. Se întoarse intrigată şi descoperi tabloul. Amuzată cerceta chipul Emmei, care o privea din tablou, cu zâmbetul ei cald si misterios . Totusi putin cam trist, isi zise Ana.
Ei, fetelor, mâine o să va arăt eu vouă, că m-aţi necăjit toată seara, că n-ar exista nici o doamnă la Receptie, îşi spuse ea chicotind uşor.
Ana se apropie de tablou si in clipa aia a simţit că-i fuge pământul de sub picioare.
În subsolul pânzei erau gravate cu litere micuţe aurite:
Emma T 1826-1894.

[Mihaela Suciu]

Minunat text! Felicitări! Aștept următorul...

[Chris]

mi-a placut intalnirea dintre cele 2 lumi.