Destin

[Alex Anghel]

zăpezile din noi 

cald ne așează-n inimi 

tăcerile dintâi 

din care se revarsă 

povestea fără patimi 

îmi amintesc de tine 

chiar înainte de a te naște 

erai în mine 

și amândoi în soarta unei astre 

deodată tu ai apărut din cer 

albastre falduri îți cădeau pe glezne 

eu tot în gândul stelei dar stingher 

veneam în urma ta din pulbere eterne 

în iarna plină de povești cu zâne 

când chiciuri cad ciorchini pe verzii brazi 

și cântul vântului prin crengi păgâne 

întinse idolatre către ceruri 

tu mă cuprinzi încet și arzi 

uitând de cețuri dese și de geruri 

[Vasilisia Lazăr]

Probabil că ai dorit să scrii "unor astre".

Cu ceva efort, se poate obține o poezie bunicică.

[Ion Lazăr da Coza]

Trebuia să fie pizza, această şaorma cu de toate?

da Coza

[Valeria Merca]

Nu înțeleg forma de substantiv în genitiv, feminin, singular: „astre” din ultimul vers din s2. Eu cred că textul acesta a fost scris dintr-o răsuflare. De data aceasta, nu m-a convins. Dar sunt sigură că se poate reveni asupra lui. :) Mult succes!

[Sofia Sincă]

Un destin amalgamat prin tehnică poetică. Nici cu rimă, nici fără, nici cu ritm și nici fără. Tema? Comună, dar nu asta ar fi o piedică în a realiza poemul valoros.

Aici, o mică poveste, o încercare...

Sofi