Afișe răspândite generos, din doi în doi pași, chenăruite, neașteptat, cu flori rozalbe de măr, vesteau o seară de colinde neaoșe. Până atunci, cu ajutorul boxelor cât un stat de om ce străjuiau scena, Dean Martin ori Mariah Carey încercau și ei, din rărunchi, să momească trecătorii cu tradiționalele Let is snow sau All I wan for Chirstmas is you. Se pare că reușiseră, în stânga și dreapta scenei câteva zeci de persoane, majoritatea copii, dansau, alergau, aplaudau anticipat, fericiți.
Ilarion Portase își strânse umerii a dezinteres și mirare calme (uite de ce le arde ăstora), întoarse spatele scenei din fața Teatrului Național și se îndreptă, grăbit, spre Pasaj.
Grizonant, ușor adus de spate, dar cu pași încă siguri și elastici, ochii ascunși în spatele lentilelor polarizate și cu mâinile afundate în buzunarele paltonului de un gri incert, Ilarion era departe de a se integra în peisajul subteran dominat de beteală, lumini multicolore, jucării de pluș, scufițe de reni, bărbi de Moș-Crăciun, etalate negustorește în fața cafenelei modernizate până la desfigurare. O știa pe de rost încă de pe vremea când mesele joase, învelite în teflon mozaic, pline cu scrumiere doldora de mucuri carpați-fără-filtru ori snagov-superlong, cafea searbădă de năut și, extrem festin, sticle de pepsi, era locul de refugiu al tuturor studenților de la Universitate. Aici o întâlnise prima oară pe Ilinca; tot aici, la ultima întâlnire, de-ar fi ajuns…
Bucuria generalizată, sinceră sau mimată, din Ajunul Crăciunului aproape că-l durea fizic. Aștepta ziua de 25 Decembrie ca pe o palidă izbăvire, atât cât să poată spune, din nou și din nou: a trecut…
În fața cafenelei, pe un monitor imens, se transmitea în direct spectacolul de la suprafață. O spicheriță tânără, destul de sumar îmbrăcată chiar și pentru vremea această călâie, neobișnuită pentru luna lerului-ler, încerca să-și ascundă tremurul buzelor prin zâmbet larg și voce stridentă, chemând în scenă primul colindător, o legendă a genului. Cu o scânteie de interes fulguind amintirile, Ilarion privi cu coada ochiului monitorul și, deodată, încremeni. Într-o secvență scurtă, când camerele măturau în fâșii luminoase publicul, în stânga scenei, oarecum izolată de restul spectatorilor, era ea. Imposibil să se înșele, nu ochii, gândul său o recunoscu. Alura, părul, privirea, paltonul roșu pe care îl îmbrăca, întotdeauna, în zilele dinaintea Crăciunului, mâna dreaptă dezmănușată. (Mi se pare – îi povestea – că s-ar putea rostogoli, oricând, pământul și doar eu l-aș repune pe orbită, mângâindu-i, cu palma goală, fruntea).
Nu! Nu era nicio îndoială, acolo, afară, era Ilinca. O luă la goană înapoi, spre ieșirea dinspre Teatrul Național, lovindu-se de oameni, îmbrâncindu-i, fără să-i vadă. (Uitași caltaboșul pe foc, maică?! Se zborși o bătrână, închinându-se în urma lui).
Coborât, o coborât
Coborât, o coborât,
Raiule, grădină verde…
Pe lângă scenă nu era multă lume, spectacolul abia începuse. După căutări febrile, aproape atingând și privind în ochii fiecare femeie din piață, se rezemă, epuizat, de stâlpul rece al unui felinar. Când își potoli cât de cât tremurul genunchilor, fugi, din nou, spre pasaj. Poate, printr-un noroc, o mai poate zări o dată pe monitor.
Aproape pluti peste scările din marmură șorecie, fără să observe lipsa celor rulante ori a gurilor de metro. Înăuntru, aceeași austeră dar familiară imagine; cafeneaua cu mese vechi, învelite în teflon mozaicat, scrumiere, cești de cafea și sticle cu pepsi. În paltonul ei roșu și modest de studentă, stând, așa cum o știa, stingher, pe o jumătate de scaun, Ilinca fuma, așteptând.
Cuvinte cheie :
Are zvâc de rostogolește! Ano, asta de la experimentul Nautilus ți se trage. :)
Lumile se contopesc și expandează în febrila căutare a unei iubiri transcedentale. Narațiunea creează imagini și emoții vii! Un stil frumos!
N-am timp să-ți explic, dar corect e grizonant. De ex: Eu am părul grizonant. // Eu sunt grizonant. // El este grizonant. etc.
Povestirea e un frumos fractal dintr-o lume fractală.
da Coza
Mihaela, muc și zvâc, cum se zice. :)))
Așa este, am scos-o din cutia cu beteala de Crăciun mai devreme, era așa o închesuială acolo... :)
Mihaela Suciu a spus :
Are zvâc de rostogolește! Ano, asta de la experimentul Nautilus ți se trage. :)
Mulțumesc, Gabriel! M-a bucurat mult aprecierea ta. :)
Gabriel Cristea a spus :
Lumile se contopesc și expandează în febrila căutare a unei iubiri transcedentale. Narațiunea creează imagini și emoții vii! Un stil frumos!
Domnule da Coza, iar mi-ați dat cu nt! :))
Aveți dreptate, am citit etimologia cuvântului, voi corecta, mulțumesc! :)
Ion Lazăr da Coza a spus :
N-am timp să-ți explic, dar corect e grizonant. De ex: Eu am părul grizonant. // Eu sunt grizonant. // El este grizonant. etc.
Povestirea e un frumos fractal dintr-o lume fractală.
da Coza
Abia acum citesc această Spirală de fum.
un mănunchi de clipe trăite sau imaginate atât de special, cum doar tu ştii...
*Viaţa în oglinzi*, volumul Sandei Movilă, este viu în minte acum, întâlnirea Ludmilei, cea cu părul de fum...
îţi mulţumesc pentru momentul acesta, chiar dacă am deschis un arc prin timp 2018-2022
aDa
Eu îți mulțumesc, dragă Ada, pentru lectură și apreciere! N-am citit cartea de care spui, voi ține minte. :)
Ada Nemescu a spus :
Abia acum citesc această Spirală de fum.
un mănunchi de clipe trăite sau imaginate atât de special, cum doar tu ştii...
*Viaţa în oglinzi*, volumul Sandei Movilă, este viu în minte acum, întâlnirea Ludmilei, cea cu părul de fum...
îţi mulţumesc pentru momentul acesta, chiar dacă am deschis un arc prin timp 2018-2022
aDa
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor