Doar noi în doi

[Victoria Gârlan Grigore]

Doar noi în doi

Vine ploaia! Las' să cadă,

Iau păturica de la ladă,

O așez ușor pe jos,

Pe balcon, doar noi în doi,

Glumim, gândim, cântăm armonios.

Sub lumina de neon,

Stăm lipiți pe-un ton duios,

Ascultăm, tăcuți în timp eon

Cum ploaia bate-n ritm voios.

Zâmbești și-mi dai fiori,

Cu privirea ta senină,

Parcă-i vară, parcă-i toamnă,

Parcă-i dragoste divină

Petale cad pe lângă palmă.

Așezați pe păturică,

Șoptim vorbe dulci, ușoare,

Stropii curg încet pe lângă geam,

Ca o melodie rară.

Și de ploaia nu s-ar opri,

N-ar conta, am sta aici,

Cuibăriți sub luminițe,

Ca doi visători de licurici.

Într-un colț mic de balcon,

Ne-am creat o lume doar a noastră,

Cu parfum de ploaie făr-de palton

Cu o iubire pătimașă.

Să tot vină ploaia asta,

Să tot cadă picurând,

Că pe pătura pufoasă,

Doar noi în doi, ne regăsim râzând.

[Victoria Gârlan Grigore]

La multi ani, Chris!

Mulțumesc pt comentariu: Doar noi în doi.

"Păturica", răsfăț pentru mine. O iau și o duc în timp (eon).

Toate bune!

VGG

[Chris]

textul sufera din punct de vedere tehnic,

"paturica"nu este poetic sau isi gaseste mai degraba locul intr-un text pentru copii

Ascultăm, tăcuți în timp eon - este un vers fortat sa rimeze cu primul vers, dar din pacate nu rimeaza

[Victoria Gârlan Grigore]

🙂

[Stanescu Valentin]

Doamnă Victoria,

 

ne uscăm de tot cu gândul la ploaie

cerul ne aduce doar stropi de văpaie

nu mai ştim de noi el cum să ne-audă

că dorim în iarbă să fim paparudă?

 

Semn de lectură!