cu fața la perete

[Dinca Valerian]

singur cu nopțile care vreau să dureze

îmi doresc să iau de la capăt

un trecut al meu

adunând clipe diferite

în ceasuri răscolite de altă bătaie

mi se pare că vremea dispărută rupe din timpul

încălcit cu înțelepciune uitării

o viață a doua care separă 

pașii trecuți peste praguri de uși

în copii 

oameni cu toată puterea 

sau bătrâni

jur-împrejurul locurilor umblate

eram eu

dar aș fi vrut să nu fi știut

când zilele ardeau în roșu

iar apusul întuneca totul în argintiul

stelelor de veghe

pentru asta împing în lături

brațele care ar putea aduce zidurile mai aproape

și caut în ele curajul să agăț

niște tablouri privind către mine

cel cu fața la perete

[Dinca Valerian]

@Chris - Multumesc pentru apreciere si comentariu

[Chris]

frumos, meditativ

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazar Gradinariu - Multumesc pentru apreciere si comentariu. Din pacate, nici de data asta n-am inteles de ce a fost asa si nu altfel. Asa ajungem sa regretam ce n-am facut, nu ce am facut.

[Vasilisia Lazăr]

Autoobservare și meditație asupra unor fapte din trecut, mai mult pentru a înțelege de ce a fost să fie așa și nu altfel. Inteligent poem! Felicitări!

[Dinca Valerian]

@Mihaela Popa - Multumesc pentru timpul si atentia acordate

[Mihaela Popa]

pătrunzător, echilibrat, plăcut

[Dinca Valerian]

@Ana Cîmpeanu - Multumesc pentru comentariu si apreciere. Ma simt onorat sa aflu ca este cineva interesat de randurile mele.