Palimpsestul poeziei

[Adina Speranta]

Plutește în derivă corabia cu morți,
un val atinge pupa cu buzele livide,
în labirintul rece atâția mateloți
s-au rătăcit spre ceruri cu brațele deschise.

Pe-nșelătorul luciu al umbrelor din radă
sclipesc epave albe încremenite-n noapte,
cu fruntea aplecată, un pescăruș clipește
când în adânc un pește începe să înoate.

Încet, din nefirescul tablou al morții lente
se nasc perfide alge cu adn-ul mistic,
miriapozi telurici încep să se alerge
prin scoicile rănite, sub sternul spart al lunii.

Îngândurată, noaptea își stinge felinarul
și un ocean de stele adoarme liniștit,
spre țărmuri taciturne corabia cu vele
plutește lin în zare, pe coame de rechin.

adina v.
7.10.2019

[Vasilisia Lazăr]

Cât de bine ai ales titlul pentru ceea ce ai dorit să transmiți! Felicitări, Adina!

[Valeria Merca]

E genul de poezie care, deși se abate de la rigorile impuse de versul clasic, atinge coarda sensibilă a cititorului. Frumos!

Cu plăcerea lecturii!

[Ion Lazăr da Coza]

Și eu l-am întrezărit pe Goya. Frumos.

da Coza

[Gabriel Cristea]

O pictură neagră à la Francisco de Goya, reușită!

[Sofia Sincă]

Având în vedere titlul nu ne putem supăra pe ruperile de ritm și nici pe rima inexistentă. Dacă nu ar fi rimat deloc, am fi putut spune că e poezie cu rimă albă.

Așa, ne bucurăm de o versificație impresionantă în temă și alcătuire. Ai creat o atmosferă dramatică, înfiorătoare despre corabia eșuată... pe undeva, în largul apelor. Pasivitatea naturii devine și mai apăsătoare față de tragismul temei.

fruntea aplecată, - de obicei se ocolesc aliterațiile, atunci când nu sunt figuri de stil. Ele, de fapt, împiedică și corectitudinea ritmului.

Am citit cu plăcere,

Sofi