frunză galbenă frunză tristă

ce coboară spre lut uscat

of! lacrimă într-o batistă

de ce-ai venit de ce-ai plecat?

spre alte zări îţi treci culoarea

în…

Am să mai vin când vara urcă dealul 

Și-un strop de regăsire a căzut

În cuib de rândunici ce trag de voalul 

Albastrului cu iz de început.

Am să mai vin când…

Trezește-mă în miez de noapte,

Când vezi pe fața mea durere,

Alung-o cu o mângâiere,

Rostindu-mi numele în șoapte

Sau în tăcere!

Și îmi citește, printre…

Prin podul casei, într-o ladă veche,

Aproape șters, pe-o foaie de hârtie,

Mai e un vers de când eram pereche

Scris într-o oră de caligrafie.

Mai e și un…

Ascundeţi-vă în case

V-am închis ferestrele şi uite

Trag perdeaua nopţii...

Luna se stinge încet ,

Adoarme,

Visează cum

Vă golesc oraşul de…

care trebuie traversat când se lasă noaptea

din temnița beznei te privesc ochii păianjenilor

ei și pendulul care îți înghite viața

stingi înadins lumina

pentru a…

Te-am căutat prin ani rămași departe

Și câte întâmplări s-or fi topit, 

Câte păduri de noi s-au desfrunzit 

Prin timpul nemilos ce ne…

zborul l-am învățat

în copilărie

era ușor…

mi-ar plăcea să-mi vorbești ca unei zile de naștere

să-ți mângâi părul

ignorând primul lucru interzis de credință

furia cărnii

plăcerea trupului să comande…

De mâine Alba ca zăpada

Va fi o altă fată

Nu va suferi de vreo boală

Poate doar de inteligenţă artificială

Îi vor adăugă un nou sex

Va avea un algoritm…

    ****

Îmi cerne

primăvara pe mesteceni

ultimii fulgi,

rostogoliți de vânt

pe muguri de ramuri…

Te-am lăsat pe o colină

la o margine de sat,

unde zmei cu chip de îngeri 

joacă hora ce-au furat.

Unde frunza plânge-a doină 

ce se-aude-n…

Pe gât şi pe coapse omizi mişcătoare,

închise-n tunicile seci –

Îți calcă-n picioare, broboane de sare,

cu degete strâmbe şi…

în lumea creată de răspunsul ochilor…

Din vremi apuse, spun străbunii

Când cerul era ca de gheață,

Și doar puterea rugăciunii

Îți mai ținea sufletu-n viață

Când Luna se pitea cu…

a trebuit să tai în două

bucata aceea vie de cord

mestecată în dinții orbi ai destinului

și să umblu așa

sfâșiată

în ochiul…

Un glas fără cuvinte din adâncul meu

ajunge nevăzut la margine de gânduri…

De șarpele acela cu un ochi galben vreau să vă vorbesc.

S-a târât într-o zi dinspre colțul casei și s-a încolăcit în covor, printre desene.

Așa de bine, încât toți prietenii…