mereu emoționat de această adâncă pădure

de acești vechi și sumbrii copaci

nu mă gândeam cineva să mă-njure

nici moartea să-mi strige iudeule taci

emoționat de…

Iubesc femeile surate cu pădurea;…

De-o veți zări, strigând prin ploi, pe Ianca,

Acolo unde cântă dumbrăveanca,

Să-i spuneți ușurel și tandru: ,,Iancă,

Nu mai tânji după năluci,…

De ce să plângi a nopţilor durere?!

Tristeţii, cere-i  partea ei de vină!

Cât lira mi-i complice, pe lumină,

Rotund, cuvântul fiarbă în…

S-a subțiat cărarea înspre casă,

În locul merilor e-un tufăriș,

Nici vulpea nu mai cată pe furiș…

Ea vine cum o știți: o ticăloasă!

Pe dealul ce-l urcam…

Se mlădie și azi în voie macii,

Asupră-le a soarelui trezvie –

Câmpia când se-ncinge, când îmbie,

În lutul reavăn adunând ortacii.

Acum, ca și atunci a ta…

Am uitat de mine, parcă n-aș fi fost.

Iarna-i pe sfârșite. Sufletu-mi de gheață.

Împrejur același anotimp anost,

Doar singurătatea încă mă…

Zile, nopți și săptămâni se duc,

Tot la fel trec anii, pe furate.

Te trezești în toamnă singur cuc,

Trupul ofilit pe jumătate.

Tot la fel trec…

Anagramă

avusese număr

această uşă

se vede clar după cele două găuri…

Știu că iarba moștenește,

Viul inimii Pământ

Știu cum verdele-i șoptește

Apei ploii, legământ,

Și când ciutura o scaldă

Într-un abur de…

Departe,-apusul scânteia 

Și-n zări își înfingea cuțitul. 

Înfricoșată, noaptea-și deschidea 

Un mare ochi, ce-și tremura…

dacă întâlnirea cu tine este din întâmplare

nu știu

dar te întreb

de ce miros a mărgăritar…

plâns e numai și vaier

soarele-n zbateri muncit

clatină ziduri de aer

soarele-n văi prăvălit

soare căzut se ridică

fâlfâie greu din obraji

suflă spre țărna…

Nu mai ești ca altădată subțirică și bronzată,

îți sufla vântul în plete, ploaia îți dădea finețe,

râdeai soarelui torid să-ți fie pielea fardată

de roșu cu multe fețe, să ai…

iată-te, mulțumită de singurătatea ta

îți plimbi liniștită zilele,

ca o plecare în largul cerului

cu legile gravitației tale cu tot.

noaptea…

Să nu o stingi cu ceața umbrei tale,

Că umbra mea e-un bulgăre de foc!

Cuprinde-i flăcăruia de mijloc,

Să îți aștearnă vâlvătăi în…

Lisandră, hai! Hai, scorpie focoasă,

Lângă-al meu piept să mi te-aducă…

Parcă purta arome tari pe brațe

Și cântec măiestrit, legat de pași,

Zbura pe fulgi de stele uriași,

De toarta raiului să se…

știi, mama îmi purta degetele în palma ei

când foamea încerca să o caute

de șapte ori ara pământul

tot de șapte ori număra boabele de porumb

câte una pentru fiecare zi

ea nu…

învârt roata olarului

știu că…

De la o vreme tristeţea se înfăşoară pe fiecare cuvânt

pleoapele în tresărirea lor scutură pomul cu lacrimi

suspinele sunt uragane ce smulg din rădăcini

speranţe idealuri şi fac să…