noi pământenii suntem o rasă tânără 

copiii universului 

bunicii noștri dumnezei pierduți în negura timpului și-a spațiului au venit aici să colonizeze neantul …

cuvintele

în culoarea mierii de …

sperând să plouă

cultivatorul de-orez

umil nalţă rugi…

cum să te odihnești într-un iluzionist?

l-ai întâlnit acum două sute de ani

și tot îți mai trimite ultima reprezentație

ai promis că nu te mai lași…

Cu tine-n brațe, dacă-aș gândi la nemurire,

Chiar gândul veşniciei, n-ar întina mișel?

Că nu săruți cristalul, iubirea sorbi din el,

Cu gust ca din eternul la prima…

un timp care miroase a crochete cu chimen ținute-n ghiozdan…

îi pune trupului ferestre

pentru ca inima să se lumineze

niciunul dintre cei adunaţi să joace şah

nu-ţi spune

amice ia-ţi patul

reparat de mai multe…

veghează corbii

pe gard vechi de cimitir –

spre vii li-s…

ard în mine gânduri hipiote

aș vrea să mă dezbrac de toate trăirile

să le expun în piața universității

și să strig

lume lume vino lume

să vezi…

A fost o vreme când

Purtam doar orizonturi

Prin ramurile verzi

În trupul nesăpat de-a timpului risipă

Frumoase-mi erau livezile…

mă-nnorez în toamnă

dimineața mă-nsingurez

duc cerul pe marginea apei

adăpându-l odihnă

apoi plec tehui

de găsesc sau de mă găsește un cal

ne potrivim la potcoavă și mai…

Scara                                                                                               In vino veritas

Motto: Numai moartea…

mi-e dor de mirosul busuiocului prins

în grinda din casa bunicii

şi de ploaia care vindeca dealurile triste

sub care tata

îşi etala sudoarea

mi-e dor de oameni…

O să vedeți mai degrabă: în plop pere,…

Sfidând toamna                                                                     T…

ai aprins un foc şi mi-ai pus

clopoţei de fum la ceas de seară

eu hrăneam un lup nebun

ce nu îşi lăpădase sângele afară

undeva

între două…

te privesc să-ţi culeg zâmbetul,

şuviţa rebelă căzută pe zbaterea pleoapelor,

păsări descătuşate îşi fac de cap

în cerul somnului tău.

Te adun în căuşul…

știu că se cocea fânul

gleznele mele atingeau roua inima zăbovea la parada luminii

un sculptor avea toate dălțile într-un sac

acolo-și desăvârșea opera

caii sălbatici…