Alpii, tărâmul nesfârșirii...

Din nișa oblică

-…

doar seara asta luna privește-ngândurată

iubita mea preface din flori şi ape vânt

să nu mă lase morții o vrajă îmi arată

pe unde-mi leagă soarta la capăt de…

treceau dimineţile pătate de somn

şi nu întrebam încotro

unele-mi zdrenţuiau fereastra cu lumină

şi-mi înstrăinau visele dezmăţate

curăţam cearşaful de…

stau agățată de secunda din urmă…

Ca orice utopie citadela binelui absolut

are toate porțile ferecate

pe câmpul de luptă din jur te…

lumea știe că te iubesc

primul

dintre cuvintele mele s-a ridicat crezând

că i se cuvine

totul la tine înseamnă că dragostea are dreptate

planeta…

într-un zaț de cafea 

soarta zilei de mâine

desenează linii…

Aştepţi tăcut să te întorci acasă,

Pe insula din tine, undeva…

(Precum Ulise, cel ce se-agăţa

În “pânza” lui Neptun, mai cazi în plasă.)

Deguşti un şpriţ cu…

poemele mele-s cântec de ape

sunt doine de patimi

ori note de lacrimi

poezia mea e eşarfă

fluturată în gară

e-amară

durere de…

mă plimb pe alei încremenite

număr petale căzute în faţa timpului

câteva raze

desenează umbre paşilor tăi

tăcerea şuieră prelung

ca într-un tren…

pânza pământului

e turnată în fier

topit

de lava mamei Gaia

coapsele ei

zdrobite de Timp

încălzesc natura

și ploaia

doboară…

sâmbăta 

până noaptea târziu

vârcolaci îmbrăcați în…

Vântu-și irosește vlaga pe lascivele câmpii,…

Străbate zări, le spintecă hotarul,

Pieptiș le sparge-n cioburi, ca furtuna,

Când s-a aprins în umbra serii luna,

Să-i guste, din fărașul ceții,…

Cioplesc cu dalta-n litere de-aramă,

Sperând să-naintez mai mult de-un cot

În trupul cald al verbului, să-not

Spre locul unde seva lui mă cheamă.

Înjgheb umil…

nu mă interesează cuvintele de adio nici faptul că moartea

oprește

la semafor

îmi vin idei despre cum ar trebui să-ți țin capul pe spate 

probabil

așa fac…

îmi creez tacticos o altă identitate,

un eu superior, desăvârșit,

căruia îi confesez toate slăbiciunile mele,

începând cu oglinda din…

Tragic este că nu pot

Să-ţi dau din anotimpul meu

Nici chiar o oră,

Măcar  atât,

Câteva secunde

Să le ştiu picurate în final

Cât încă ochii noştri…

Stau la fereastra odăii întunecoase,

prin geam desluşesc o umbră,

apoi, tot mai clar, silueta unei fetiţe.

Îmi dau seama că sunt eu.

Port anii copilăriei mele…

de-aici până la târgu jiu numai munți îmi spunea tata

cu limbă de moarte 

dragostea nu mă lăsa să respir

la opt ani o vecină mi-a dat țuică cât nu știam eu că…

eşti greu de desenat

mi-a spus cândva un pictor

care voia să-mi facă portretul

ai linii complicate

bombănea încruntat

până la…