Hoinărești peste ogoare, strigi cu patimă la porți

Că ți-ai fi pierdut cărarea și-a căzut pradă la hoți;

Treci de pe un rug pe altul. După tine vin și eu.

Nu mă vezi că-s îmbrăcată…

Era singură

Şi palidă ca toamna.

Noaptea, venea pe ţărm

Şi briza caldă o desfrunzea încet

Şi-o dăruia talazurilor grele, să-i sărute

Lumina de stamină a trupului…

nu ştiu dacã iadul e pâlnia

îmi este din ce în ce mai strâmt în raiul acesta

parcã nu-mi mai ajunge doar o moarte

pentru câte durere este pe acest colţ de lume

şi tu ştii…

 …

Iubito, flori de mac au colorat pământul,

E roşie natura-n jurul lor şi este foc,

Se simte mai profund când fredonează vântul

Şi parcă mai plăcut e-al fluturilor…

cu fața întoarsă spre cer număram macii din…

poate că într-o zi

am spus poate doar așa dintr-un obicei ciudat de a da o șansă nesfârșirii

să se întoarcă la punctul zero

de ce să cred că nu ar…

nu le spun nu deși eu merg desculţ prin viaţã

pentru că îmi plac cãrãrile

sunt fanul drumurilor moi

cu multã iarbã prin atât albastru

toate acele…

de multe ori iarna miroase a fân

proaspãt cosit sub stele

a zile cu rouã-n ochi

a dimineţi în care zboarã luna

cu aripile mele

acest defect de fabricaţie…

un fel de atoateştiutor adică

cel care nu-şi mai pune întrebarea

cel care nu mai are îndoialã

nici moarte dar nici viaţã…

îngăduie să-ţi cumpăr alt cer

să-ţi cos pe el

proiecţia rechemărilor mele

echinocţii nedumerite se vor ciocni

de dublul aşteptării noastre

prefăcându-se în halouri…

lasă holdele acelea arămii și vino să ne amăgim

din același ram

unde fructele nu s-au pârguit niciodată

e singurul care oferă aromă îndrăgostiților

de lângă vii de peste râuri…

Am să brodez cuvinte pe-un evantai de flori,

Să-ți fie amuletă cu rime în culori

Când marea te adapă cu cel mai tandru val

Și ploile vrăjite se-apropie de…