ascult ecoul lãsat de cãderea lacrimilor

(chiar aşa doamne de ce oare cad lacrimile)

pe un gol de timp într-o clipã neînceputã

când nici dumnezeu nu mai este acasã în cerul sãu…

 în braţe-l ţin)

doar depărtarea asta îmi înmoaie vocea

cuvintele în lacrimi se ascund

de ce mă dor

nu am să-i spun

sughiţ de prunc la sân ca fructul…

străbat urme sparte de veacuri chemare

o viaţă…

Ești călător prin ceruri de poeme,

Îți duci pe umeri dragul și un pic

Din farmecul lupoaicelor boeme

Ce-ntineresc aproape din nimic.

Vei fi atent la saltul cu…

Viitor fluture, viermele.…

Bunul meu era o floare

avea cal şi-o vacă mare

şi un ochi de sticlă-avea

şi prin el lumea iubea

vedea-ntregul univers

sărbătoare-n care-a mers

cu grădina…

                                 “ Oraşul mic te fură-ncet

                                    Cu ale lui tăcute strade”…

sunt mai mică decât ultima mea pelerină

supravetuiesc defilând cu o poftă nebună de atingerea lumii

și vreau să învăț cum să respir poezia fără anestezic

numai sufletul iubitului…

Am iubit cândva chip de zână

lăcrimam pe ascuns uneori,

îmi creşteau copacii-ntr-o mână

şi în alta miresme de flori.

Fericit mă simţeam câteodată

inocent şi…

mă ridic dar mă pierd

în golul privirii

singură

cad 

târziu

să mai ocolesc nu pot

cicatricile

de tăceri

le…

Rondel de bine…

Pescar de ape,…

Era frumoasă cât şi minunată

avea părul foarte lung şi ochii

îi străluceau ca două luni pline

buzele felii de măr copt

braţele ca de marmoră

şi picioare ca de zeiţă…

* Strigăt în silabe friabile – lui Valentin Irimia *

nelegiuită judecată în piatră

celui ce altfel dansează în respirație…

trecea mereu prin dreptul soarelui astăzi a ocolit

o strângere de mână

s-a dus cu două-trei grade spre mai târziu

am avut timp să ridic obloanele să să le așez de-a…

Tu să nu pleci când toate-ţi spun rămâi

sunt încăperi închise prin care n-ai trecut,

pe podiumul iubirii ocupi doar locu-ntâi

şi trupu-ţi vrea să fie de mine…

De ce să ucizi minunea din noi?

Suntem ziditori, clădim prin cuvânt!

De ce să zvâcneşti mereu cu noroi

Cu inima ta din trup de pământ?

Omătul din păr şi-obrazul…

am întors timpul 

când albul nopții îmi gâdila retina

mă simțeam înconjurat

de ritmul enervant de constant

al tic-tac-ului 

de ziceam că toate…

Se așterne în mine primăvara asta,

aproape bucuria florii de cireș

care sparge liniștea impusă

și trece peste…

arunci săgeți printre priviri

înnodând firav gânduri năucite

abrevierea cuvântului

se încurcă zadarnic în litere

din…