La această adresă,

nu locuieşte nimeni...

Obosit, soarele mângâie

amprente lăsate pe  ferestrele

ce-au ferecat dureri.

În nopţi ce dor, netulburând tăceri,

 luna,…

Să ducem copila mai aproape de izvoare,

îi spunea mama cu inima dogorind,   

e lună plină, când va coborî la pieptănat să-i vadă chipul,

am auzit că așa nu se va teme de…

Când tăcerea se sparge în timpane

aud şoapte sub pleoapa pământului

şi  stau la taifas (pe…

are memoria tributară morții

pe care absența ta, iubitoareo de vid,

o așteaptă

cu flori de presimțiri din serele glaciale

țesute ii pentru fazele lunii.…

De la frunza ce a căzut

până la cea…

în jar de curcubeie se sting pe rând mătănii…

Curioasă,

ca un izvor,

când ai să te culci,…

piruetă genezică

Lisiei

Ooof

trecem strada grăbiți și uităm

că în fiecare frunză

înainte să-și întindă nervurile

praful de cretă risipește fâlfâitul zorilor

cărămida efemeră

praf…

Coboară noaptea în grădini de ceară,

Iar soarele-a sculptat în piept un nor;

În seara asta cina-i mai amară

Și-am flămânzit străină într-un zbor.

În…

''Dă-te deoparte'',

mi-a zis noaptea,

până s-a făcut…

între mine și mâinile tale este cald doar șevaletul

este atât de dulce mirosul de lămâie

simt cum mi se înmoaie simțurile

cuvintele salivează galben ca niște gușteri

adie a…

De vrei ca adevărul să-l cunoști,

de unde apa,

feciorelnica-n…

Ştii? Gândurile vii lasă umbre

şi după moartea corpului biologic

- sub copacul greu al memoriei,

zâmbeai! – eu, o frunză de cristal

pe ramul aducerilor tale aminte

scrum…

în căderea dimineţii,

fă ca din mâinile mele să nu curgă nisip

şi nu mă da afară din vise

e mai simplu decât crezi

o pot diseca pe a mea

o pot împărţi în două jumătăţi

cu sânge viu susurând în aorte

a ta a fost extirpată fără…

sentimentele se scaldă în pulberea cărnii

acolo unde au zăcut câteva umbre

apoi au apus

totul se roteşte în jurul unui trup

ce şi-a schimbat de mai multe ori…

Lacrimile, perle în palmele tale

când îmi mângâi șoaptele sărutării,

în taina vorbelor nespovedite.

Se scurg…

sãmînţa

Am rãsãrit în brazda acestui hat de timp

Silit de-a firii lege, plouat de întâmplare,

Ca firul din sãmânţã,neputincios şi strâmb

Ce carã-n spate noaptea, ca s-o arunce…

Atunci, apele înspumate îşi opreau respiraţia.

Ceva pâine şi câţiva peşti; parabolele nu prea ţin de foame.

Înţelegem atât cât pădurile desfrunzite…