În cartea vremii de-nceput

Să fi putut, m-ai fi presat,

Încarcerată-ntr-un sărut,

O floare albă, fir uscat.

Tu ai mai fi cules bujori,

În lac, de Narcis…

Doar noi murim, povestea rămâne

                     (prozopoem)

    …Toamna aceea a fost scurtă. Frunzișul s-a colorat rapid când am intrat amândoi…

20 000 de săruturi sub mări,

Atât aș mai avea pân' la tine;

M-am scufundat de o mie de ori

În abisuri de noapte…

tăceri ale umbrelor risipite

ţipete-ntrerupte

îmi toarnă-n auz legări de pământ

aici toate se uită 

când pustiul se-arată 

în coşmaruri…

Îmi amintesc diminețile scurte,

care-mi legau pașii pe lângă umbra casei,

îmi țineau de urât și-mi sprijineau singurătatea...…

Îmi amintesc... două eram,  

Și fiecare-nmuguream

În sensul acelor de vânt.

Trăiam în cer și pe pământ.



Eu te țineam de mână strâns;

Cealaltă parcă ar fi plâns,…

s-a zvonit prin cuțarida

c-a-înviat mama omida

care numai cu privirea

putea sparge cărămida...

acum…

bâjbâia pe rama albă a ferestrei

ca omul pe întunericul din el

la un pas de gâză distanţă

căderea în gol

arătătorul copilei cu ochii de lumină

îi îndrepta o dată…

Pentru că știam povestea

Ce papagali ne cântă lângă buduar

Cu pene calde prinse-n rufărie;

Ce preot arde tămâia în zadar

Cu parfum sfinț să…

de tine noaptea târziu

mă leg cu cearceafuri 

cioplite din lună

în lună tremurul minţii …

Vâsleam prin timp...                                                 Vâslind...

 Camelia…

În scurtul timp cît sînt lucid şi toată vina vieţii mele,

(De ce?... nu ştiu...) îngrozitor, mi se arată cum e ea,

Aş da tot ce-i al meu să…

iar inima mea stă în casă şi croşetează

după ce a făcut patul a măturat

şi-a pregătit micul dejun pentru îngeri

s-a rugat în bula aceea albastră

care apoi a pocnit de…

  Rondelul  visului

 …

Într-un acvariu, liliput, un anșoa,

Filetat în ochiul de felină ce l-ar lua

Și adora ca pe-o relicvă o clipită,

Se zbătea ca rația-n…

se curbează timpul peste arbori s-alunge ochiul de frig

acum singura noapte dintre primăveri e trupul meu gol

fără aripi fără buzunare fără zâmbete

alți corbi vor…

nimeni nu mai vorbește

cu nucul din curte

mamaie

nici măcar tata

frunzele îi sunt palide

umbra zgârcită

iar de tristețe

n-a mai făcut…