Vom mai avea vreodată timp

Să mai fim oameni pe pământ

Când viața-i doar un…

Sonet LXXXIX 

Mă doare răsăritul căci știu că va apune.

E-o naștere ce plânge pe drumul ce se-nchide,

Umbrită de plecare, trăiri doar invalide

Ce…

De-ar fi sufletul culoare

Ochii să îl poată ști,

Plini de jale s-ar ascunde

Printre stele și-ar orbi.



Prea mult gri și prea mult negru

Prins de oameni zi de zi……

Într-o mână aveam ceva

ce nu-mi mai trebuia

– se pare, o noapte –

şi te-am rugat, neştiutor,

s-o arunci pe fereastră.

În cealaltă ţineam

–…

mie 

inima de minte

mi-a crescut prea târziu 

și nici nu a prea a avut loc

pentru că cealaltă 

inima de iubit

nu mi-a căzut…

Din cerul gonit, din fructul oprit,

Pe-o rază umblând, eram ca și când,

Aruncați de sus, trezeam un apus,

Și-n altare noi, așteptam în…

Când răutatea îşi înfige dinţii

În lutul plămădit de Savaot,

Nu Îl mai iei pe postul de pilot

Al propriului destin; îţi vinzi şi sfinţii.

Bonomul vesel se…

Cu fața către pod, așa,

De cauți bine-n acel loc

Altfel, nu vei găsi deloc,

Că se ascunde, cum făcea,

Când pere din mălai fura,

cum să îți spui io…

Motto: „Lumea nu e a celor care pot, ci a celor care vor.”

– Johann Wolfgang von…

Mi-e gândul spart în cioburi ascuțite,

Când visul se preschimbă în coșmaruri,

Se-ntunecă privirile robite

De lacrimi grele unduind în valuri.

.

Dorințe vii…

simplu spus nu adorm fără să-mi pun țigara pe geam

fumul să-mi abată privirea departe

altă iubire deocamdată nu am

numai sângele dulce-acrișor scade-n vasele…

Motto:  „Nebunia: să faci același lucru în mod repetat

și să aștepți rezultate diferite.”

– Albert…

ning clopoțeii fir de-argint

pe tâmpla unui țărm pustiu

ecoul pietrelor de-alint

în plasă de pescari e viu



năvod din alge de smarald

într-un ocean orbit de jar

ce…

Sonet XCIII 

În unghiurile morții sunt rătăciri albastre

Și-n primul semn de viață e, încă, gust de humă,

Durere…

Suntem într-o lume mică, ca o corabie pe valuri,

în care fiecare se agață, visând la un țărm.

N-a mai rămas nimeni să strige ori să strângă lauri!

Ceața nu…

Închid ochii

și îmi văd nemurirea 

la o pleoapă distanță.

Înșir emoții, frustrări,

linii de așteptare ale uitării,

până aud trompeta…

Rădăcina atârna dintotdeauna pe colțul casei părăsite

Ghearele îi cojeau varul de pe glezne

Își arunca urechi suitoare

de grinzile vântului

care suspendau acoperișul

pe inima…