ape tulburi ţi-au împletit

ca într-o vrajă

gândurile

sub nepăsarea ta

luna s-a făcut

iarăşi

ţăndări

stelele s-au stins pe rând

ca într-un joc de…

Din trupul nopții mi-am desprins sărutul

Cu gust de alge și de meteori,

Mi-s ochii tăi nemărginiți avutul,

Cu-amurgul de sub pleoape mă-nfiori.

Pe buze reci de…

cel mai bun loc să te prindă noaptea

e-n inima unei femei



învelit în îmbrățișarea ei

auzi îngerii

citind din Epistola…

eram doi pescăruși fosforescenți

zburam deasupra Amazonului din când în când atingeam cu aripile umărul lui Apollo

eu trăiam muzica valurilor tu îmbrăcai nopți cu pelerine albastre…

Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă

Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori,

Pe-aracii nopții – veștede candori;

La o clipire viața se rezumă.

Mi-e frica vălul…

încă mai văd imaginea aceea cu noi rostogolind soarele

voiam să-l ascundem undeva să fie al nostru în ceruri și pe ape

ce mici eram ce arși și ce orbi…

mișcarea browniană

din secția de urgență

e mută

paturile cu bolnavi…

Cântec în ploaie

Bat duzii-n geamuri, poate ploaia

Ori gândul  meu de tine-i plin,

Ori gerul muşcă din podele

De-mi simt iar sufletul străin…

poezia aceasta se numește

seara în care m-am îndrăgostit

de mâinile unei femei frumoase

nu mă cunoșteau

și nici nu…

ia îmbrățișările noastre și mergi la izbândă

vei avea nevoie de foc nu-ți fie teamă

palmele mele au atins o vreme soarele apoi ți l-au dat să-l sorbi

așadar nicio rătăcire nu…

*profețind pustiului din stamina*

 …

M-au iubit femei frumoase

Dar şi morţi devastatoare,

În palate…

o  picătură a mai rămas din noi

oceanul întreg a secat i se văd hainele ponosite cu mânecile pe dos

în ele și-au făcut cuib pescărușii

ni s-au umplut inimile de pirați ce să…

Răvășeala catalogărilor ofensate de soartă

Arunc cu adjective-n plafonul transpirat,                

Pata îmi zâmbește acru, fără ocoliș.

În ambianța rece mă…

Mireasma florilor de tei

Se poticnește-n câte-o vară

De jurămintele din gară,

Lipite de peron cu clei –

O turmă-ntreagă de mișei,

Ce-și poartă inima…

(dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu)

Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge,

Prin urme de stele, ubicuul astru

Își reazemă umbra de veșnic…

Oglinda lunii stăruie pe ape,

Răzbat din cer cântări sfâşietoare;

- E ceas de adorată sărbătoare -

Răsun-un bucium lin, tot mai aproape.

Închide codru' ostenite…

Fluture de plumb sub cascada de vise.

Grumaz strâns de geană și uitare.

Zâmbet…

se descalță noaptea

tremură…