Zărire de zori

[Vasile Ionac]

Ne facem că ninge sub ploi de mister,
ne cheamă spre toamnă întâmplările clipei.
pământul s-apropie cu norii de cer,
căderea sub iarnă e-o țara risipei?

pe uliți de zloată trec cai nărăvași
strivind sub picioare urmele verii;
copacii-și tac ramul și tremură lași,
cum fac de o vreme livada și merii.

femeie zorită de clipă să pleci,
vino în zare, știu o fântână;
ascunsă de-a lumii răsfrânte poteci,
murmură-n noapte dorul de Lună.

întunericu-acesta, când pare stingher,
ascunde dorință, ascunde și faptă;
vino iubito, păcatul ți-l cer
până căt vremea pe prispă ne-așteaptă.

veni-va și iarna cu tunet de alb,
cu pași înnodați în drumuri de sănii.
iubirea nu-nalță sub pecete gard
și nu se rezumă la false mătănii.

e noapte și drumul mă duce stingher
spre-adresa la care tu știi că m-aștepți.
e toamnă târzie, pământul prin cer,
plutește și tace în gând la poeți.

[Lavinia Elena Niculicea]

O poezie minunată! Am citit cu plăcere!

[Ion Lazăr da Coza]

căt > cât

spre-adresa la care tu știi că m-aștepți.

Într-adevăr, e frumos la dvs. în poezie!

da Coza

[Chris]

frumos, foarte frumos. citit cu deosebită plăcere :))

[Corina Militaru]

Admirabil, şi nu numai aici. O plăcere să vă citesc!

[Sofia Sincă]

Superb! Maiestru al pastelurilor ştii să faci poezie din orice moment, gând. Farmecul versurilor răsună în fiecare cuvânt scris, sufletul vine cu îndemnul de a părăsi interiorizarea pentru a rodi, pentru a trăi din nou, prins în iubire.

Deosebită admiraţie!

Sofy

[Mihaela Roxana Boboc]

Cu pași înnodați în drumuri de sănii ne-ați dăruit din prea-plinul iubirii.

[gina zaharia]

pe drumul spre iarnă, pe prispa inimii, lângă livada cu meri, femeia zorită aruncă șalul peste poezia ta:)

prețuire, poetule!

[Elena Mititelu]

 Frumoasă zărire! Ritmul  mi-a adus aminte de scandarea versurilor la limba latină!

Cu mare drag,