Zâmbet de creion

[Dumitrescu Mircea]

  Plin de gânduri juvenile,

  Făt Frumos înamorat,

  Pe un câmp proaspăt arat,

  Cobra Super şi-a parcat.

  A încălecat bordura,

  Spre Ileana s-a îndreptat

  Şi cu pieptul scos afară,

  Să se vadă că-i bărbat,

  Drept pe obraz o sărutare,

  Cu... palma i-a aplicat.

  Dragostea-i lucea-n priviri,

  Gelu-n cap îi tremura,

  Ea părea numai sclipiri,

  De ziceai că-i un arici.

  Şi s-au luat mână de mână,

  Spre o crâşmă s-au tot dus,

  Au băut ţuică bătrână

  Şi pluteau visănd pe sus.

  La o masă alăturată,

  O femeie mai bronzată,

  Dulce, neagră şi nurlie,

  Cu o pungă albă-n mână,

  Rod din flori ar vrea să vândă.

  Făt Frumos o vede iute,

  Inima-i în piept se aprinde,

  Dragostea-i trupul cuprinde,

  Vrea să ştie ce-i sub fustă,

  Ca să îi declare amorul,

  Dar femeia nu e proastă

  Şi alarmează tot şătrarul.

  Făt Frumos e în ghips acum

  Şi priveşte lung pe geam.

  Cosânzeana l-a lăsat,

  Sătulă de atât... pupat,

  Cobra după ce i-a dat.

  Poliţistu' aşteaptă afară.

  Iar scandal.

  A câta oară ?!

 

[Mihaela Roxana Boboc]

Recunosc că titlul m-a atras mai mult decât conținutul. O scriere tip pamflet. Autorul, se vede că a cochetat cu genul acesta de scrieri.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mie îmi place pamfletul dumneavoastră, domnule Mircea Dumitrescu. Mai ales că scoate în evidenţă anumite tare ale multora dintre noi. Aceste lucruri, evocate de dumneavoastră în pamfletul postat, caracterizează societatea actuală.

Încântat!

[Sofia Sincă]

Susţin comentariul Anei Cîmpeanu.

Desigur fiecare scrie cum doreşte, însă dacă vrei ca scrierea ta să fie şi încadrată în niveluri lirice trebuie să progresezi, să te întreci pe tine şi pe alţii.

Cu stimă!

Sofy