Visul

[Marioara Visan]

 
  Pe-o pleoapă albă de absint 
  Îmi doarme visul 
  În noaptea de argint. 
  Lunatica chemare ...
  De-albastru ancestral, 
  se-aude-abia șoptit 
  în timpul eternal. 
  Îngerii veghează 
 A lunii tresărire 
  Când viața dormitează 
 Pe-altar de nemurire. 
  În zbor ușor de fluturi 
  Îmi redescopăr visul 
 Și-n dansul lor de nuntă 
 Încerc s-ascund trecutul. 
  Tablou de netrăite 
  Nopți de fericire 
  Pictat în curcubeu 
  cu nuanțe de iubire 
  Pe-aripi de tu și eu, 
  Transformă infinitul 
  În anotimp etern 
  Colorând zenitul 
  În ancestral poem. 
  Pe-o pleoapă albă de absint 
 Un bob de rouă  
 Din ploaia veșniciei 
  Prelinge-ncet pe-o foaie nouă 
 Un dor hoinar de necuvânt 
  Visând la taina poeziei.
 

[Mihaela Suciu]

Drag de „aterizare”! Pe aici nu se doarme, dar poți visa! :)

Pupici, Mara!

[chindea maria elena]

Hi hi hi, mare poznă și cu simplitatea/simplicitatea asta de cele mai multe ori interpretate mai mult decât simplist, hi hi hi.... Acest atribut al poeziei, pe care mulți și-l clamează, se obține cu cel mai mare efort și sudoare! Pentru că încununează un rafinament al cunoașterii și-al turnării în forme sub șuvoaie de șlefuiri. Eminescu a scris 10 variante la Luceafărul, ultima, cea mai cunoscută ni se pare de-o simplitate și-o limpezime de cristal, dar câtă muncă în spate de câte ori a dărâmat și-a reconstruit biserica din interiorul poemului.... La fel Brâncuși cu „Pasărea măiastră”, „Coloana infinitului”, e.t.c. Poți spune despre o floare că strălucește spunând simplu: „floarea e frumoasă” sau poți spune, de exemplu „ îngenunchează soarele-n petală”! Ce zici? Care din cele două expresii găzduiește POEZIA, măria sa, regina sufletelor noastre? Te poți ascunde în spatele sintagmei despre simplicitate într-o suficiență a raportărilor la tine și la univers (și nu-i nimic rău nici în asta) sau poți întrona POEZIA și să-i fi sclav supus și truditor! Alegerea îți aparține în totalitate, indiferent de părerile mele sau ale altuia. Dar și rezultatele alegerii tot pe tine te vor bucura sau nu....

Cu drag. 

[Marioara Visan]

Sant fericita ca primul comentariu e pozitiv, va multumesc mult pentru comentariul de bun venit. Da aveti dreptate, uneori curgerea e lina, alte ori stangace, asa cum e sufletul meu. E o poezie scrisa dintr-o suflare cum se spune, si aveti dreptate nu e lucrata. Eu sant de o simplicitate ce ma stigmatizeaza uneori atunci cand  persoane cu o mare cultura in domeniul literaturii isi apleaca ochii peste scrierile mele. Pentru mine poezia reprezinta doar boabe de roua ce le port in suflet si cu care uneori imbrac florile din alte suflete. Si da, aveti mare dreptate, intodeauna e loc de mai bine, sant o autodidacta in ale poeziei si voi urma fiecare sfat ce ma va ajuta sa ma autodepasesc. Va multumesc din suflet inca o data. Va doresc o zi binecuvantata.

Sa nu uit, imi cer scuze ca nu scriu comentariile cu diacritice dar, tastat e una italiana.

[chindea maria elena]

.... nu-i rău visul tău, cu și fără absint!:)))  Pârdalnicele doruri ce-și încurcă elitrele prin urzeala catifelat oțelită a tainelor, pun probleme Căutătorilor autentici! Nu pot să-mi formez o părere doar după  o singură poezie, dar uneori curgerea mi s-a părut lină, alteori stângace! Eu personal aș mai lucra-o! Întotdeauna e loc și de mai bine!:))) Să nu înțelegi că nu mi-a plăcut - mi-aș dori însă o rotunjire/șlefuire a formei!