Dorința mea secretă de azuriu și soare,
Rătăcitor hoinar prin cel mai tainic gând,
Ești întruparea dulce a faunului care
M-a născocit ca iele în palma lui cea stângă,
Din ploaia primăverii - mătase grea, prelungă.
Te-oi adormi în cântec de liră și vioară
Și-ți voi mușca setoasă din suflet și din carne.
Ca să nu-mi storci puterea a nu știu câta oară,
Iubire-ți voi prelinge prin ochii de jăratic,
Cu largi cutremurări în trupul tău sălbatic.
Adaugă un comentariu
Primele doua strofe sunt o incantare. Din pacate, ultima strofa nu se potriveste cu ele. Eu as renunta la ea de dragul celorlalte, care transmit destul mesaj si emotie.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE