Vis de iele

[Munteanu Manuela]

Dorința mea secretă de azuriu și soare,
Rătăcitor hoinar prin cel mai tainic gând,
Ești întruparea dulce a faunului care
M-a născocit ca iele în palma lui cea stângă,
Din ploaia primăverii - mătase grea, prelungă.

Te-oi adormi în cântec de liră și vioară
Și-ți voi mușca setoasă din suflet și din carne.
Ca să nu-mi storci puterea a nu știu câta oară,
Iubire-ți voi prelinge prin ochii de jăratic,
Cu largi cutremurări în trupul tău sălbatic.

[Dinca Valerian]

Primele doua strofe sunt o incantare. Din pacate, ultima strofa nu se potriveste cu ele. Eu as renunta la ea de dragul celorlalte, care transmit destul mesaj si emotie.