Văzduh oprit

[Dinca Valerian]

Văzduhul s-a oprit. Un vânt în dungă
împrăștie luminile departe.

Mă poartă-n brațe și bucăți împarte
înșelător, ca o balanță ciungă.


Poate mi-e trupul dat la judecată
și altă adiere împreună,
o parte adevăr, parte minciună,
nemăsurând bucată cu bucată.

Mă-nec în întrebări. Viață-i adâncă.
Preaîmprejurul curge tot mai tare
fără măcar să simt. Dar mi se pare
c-a mai rămas ceva de plată încă.

[Dinca Valerian]

@ Mihaela Popa Multumesc pentru apreciere.

[Mihaela Popa]

frumos!

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca Multumesc pentru consideratie si comentariu. Toate se pot opri, intr-un fel anume, chiar si vazduhul, depinde de imaginatie. Iar preaimprejurul este o inventie mai recenta, insemnand imprejurul apropiat, de imediata proximitate. Notiunea trebuie inteleasa, nu neparat acceptata, este o poezie, nu un tratat de fizica relativista.

[Valeria Merca]

Să-i atribuim văzduhului un epitet, sunt de acord. Să spui că s-a oprit mi se pare impropriu, nefondat. Poate e doar părerea mea. Mie nu îmi sună poetic. De asemenea Preaîmprejurul nu știu ce vrea să însemne, cunosc verbul a împrejura, adverbul împrejur, locuțiunea adverbială de jur împrejur și alte expresii formate cu adverbul împrejur, dar acest cuvânt eu nu l-am întâlnit. În rest, nu am obiecții! :)

[Dinca Valerian]

@ Sofia Sincă Multumesc pentru comentariu si apreciere. Cu virgulele ... cadem la pace. Una la tine, una la mine.

[Sofia Sincă]

Interesant poem. Vântul la control... spre judecata nostalgică a ceea ce a fost. Meditaţie împletită în câmpul poetic, mesaj literar inteligent construit. Puterea vântului chiar şi atunci când s-a oprit răspunde prin ecouri.

Prin dreptul tău de autor, văd că ești ceva mai generos cu virgulele. Ar mai fi trebuit vreo două... după împreună și după, mai tare. dar...

Mi-a plăcut mult poezia! Te prinde stilul.

Sofi