Tristețe

[Vezi blog]

Sunt tot mai singur, tot mai deprimat,
din mulţi cei care îmi erau aproape
cu primul tren al nesimţirii au plecat
prietenia veche în ură să o-ngroape.

Nu-mi pare rău că viaţa se scurtează
şi florile se ofilesc uşor de multe ori,
prin mine universu-n taină lăcrimează
armonizând perfect tristeţea în culori.

Aud cum mă vorbesc, cum mă alungă,
cum între noi e totul astazi la final
şi cu-ascuţite suliți vor să îmi înfrângă

o inimă ce i-a iubit şi preţuit fără egal.

De-acum voi şti că viaţa-i o-ntâmplare
un rug aprins de zei în sufletul pustiu,
cum şi iubirea este o flacără ce moare
când zeii-n cer adorm şi s-a făcut târziu.

[Chris]

Se mai întâmplă domnule Ungureanu, mi s-a întâmplat şi mie de curând :))

Sunt de acord cu da Coza...

[Sofia Sincă]

Din nou s-au adunat toţi norii plumburii în inspiraţia poetică a lui George Ungureanu. Dar poate în acest fel sufletul se eliberează de amar.

Apreciere, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Mânie adolescentin pusă în pagină. Scriitura nu s-a ridicat la nivelul mesajului.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Tare supărat mai sunteți!

[x]

Multumesc Elena pentru comentarul deosebit!

Cu pretuire!

[Elena Şerban]

da, trist să descoperi asta la prieteni, dar ştiţi că dacă aşa au ales înseamnă că nu v-au fost niciodată şi sunteţi în câştig pentru că s-a eliberat un loc ce poate fi luat de cineva care stătea la rând să vă fie! preţuire şi admiraţie pentru poeme de calitate cu miez şi mesaj!

[x]

Multumesc Mihaela pentru sincera apreciere!

Cu pretuire!

[x]

Multumesc Gina, multumesc cu sufletul!

Cu pretuire!

[gina zaharia]

Picuri cenușii pe pervazul inimii.

Am citit cu plăcere.