Tribut

[Camelia Ardelean]

Mi-am achitat, umilă, tributul pentru zâmbet,

Sperând să fiu scutită de veșnice poveri,

Și am primit răsplată un iluzoriu plânset,

Al clipei sfărâmate-n crâmpeiele din ieri.

 

Am mai plătit impozit, am cheltuit și-n vamă:

La granița iubirii m-oprise-un vechi străjer.

Mă-ntreb, oripilată, dacă în astrogramă

Rămas-a pentru mine vreun liber colț de cer!

 

Plătesc și pentru aer în fiece secundă:

Inspir, împovărată, mici porții de catran,

Dar savurând delirul, tăcerea mă inundă,

Căci după-atâtea taxe, nu mi-a rămas un ban!

 

Cu ultime resurse, îmi încropesc o listă

De socoteli stupide a tot ce-am irosit.

Coloanele tixite aproape că insistă

Să anulez totalul, ce dă de bănuit.

 

Mi-a mai rămas, din suflet, un șomoiog de franjuri,

S-aprindă o scânteie-n singurătatea mea.

Azi, rătăcită-n beznă pe-nchipuite landuri,

Ajuns-am, fără plată, să nu pot nici visa!

 

 

[Camelia Ardelean]

:-)) Doamna Câmpeanu, nu trebuie să punem pariu pentru asta, normal că (parțial) aveți dreptate: cuvântul respectiv trebuia neapărat să rimeze cu zâmbet; fiind o poezie în vers clasic, asta era și ideea! Doar că nu era suficient, mai trebuia să fie și antonimul lui, altfel nu ieșea ce voiam eu! Altul nu există, din păcate, care să îndeplinească ambele condiții, de aceea l-am ales pe acesta, nu pentru că-mi plăcea neapărat cum sună! Faptul că strâmbet e un cuvânt rar nu îl face interzis sau imposibil de folosit, am citit poezii conținând cuvinte de care nici străbunica n-a auzit! :-) Dar, pentru că (și eu) sunt o adeptă a frumosului, în general, o să mă străduiesc să găsesc altceva în loc!

Referitor la celălalt cuvânt mult controversat: vorbiți despre el, de parcă la fiecare poezie, de când scriu, am venit cu vreo câteva "invenții" pe cm pătrat, când colo a fost prima și singura dată! :-) Știam că nu există, fiindcă întotdeauna verific, după ce finalizez poezia, acolo unde nu sunt sigură! De fapt, nu s-a întâmplat decât de vreo 2-3 ori să fie necesar acest lucru, pentru că (deocamdată) folosesc cuvinte al căror sens îl cunosc. M-am gândit totuși să-l las, fiindcă îmi plăcea cum sună întreaga combinație și... voiam să văd ce se întâmplă! Acum am văzut!  :-) E clar că o să-l schimb, nu vreau să comit ceva ilegal! :-) Mulțumesc din nou de atenționări!

PS: explicația "amănunțită" nu a fost legată de cuvântul "cu pricina", ci de unde suntem străini etc., la poezia cu același titlu! "Expir" este un termen mult prea clar, pentru a necesita să mai fie explicat. :-)

[Sofia Sincă]

O poezie frumoasă, conținut și mesaj interesant și bine dozat, mai puțin acele cuvinte de care s-a legat și Ana și Dragoș. Știi, există frază care a devenit maximă: dacă doi îți spun că ești beat te duci și te culci. Așa că mai bine ai reformula acolo unde ți-au spus două persoane profesioniste în vers și gata.

Am citit cu plăcere.

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Camelia,

Pentru verbul a expira există în limba română substantiv:

EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira.

Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink

Deci nu este nevoie să inventezi nimic!

Acum, tot o părere personală, dacă vrei să obţii efecte stilistice sunt multiple posibilităţi pe care le oferă limba română, nu cred că e cazul unor invenţii. Dacă ai vrut să obţii licenţă poetică, asta este cu totul altă discuţie. Nu orice inovaţie lingvistică, mai mult sau mai puţin nimerită, poate intra sub incidenţa licenţei poetice. Este o întreagă teorie aici, cum este şi o mare controversă. Aici părerile sunt împărţite. Eu aş studia în locul tău această problemă în amănunt, înainte de a încerca s-o aplic.

Tot ceea ce ţi-am spus reprezintă punctul meu de vedere, nu critică!

Tu faci cum consideri!

[Camelia Ardelean]

Doamna Câmpeanu, mulțumesc mult de popas și de analiza amănunțită a textului meu! Referitor la primul cuvânt, la mine în DEX apare: STRÂMBÉT, strâmbete, s. n. (Rar) Strâmbătură, grimasă. E cam nepoetic, într-adevăr, dar sugerează ce mi-am dorit eu, de aceea l-am ales! Am văzut și poezii care conțin cuvântul gunoi, chiar și pe acest site (apropo, am și eu una!), chiar mai nepoetic decât strâmbet!. :-)

Într-adevăr, nu există cuvântul expir, am încercat doar să substantivez un verb, nu ar fi primul cuvânt inventat (de mine, da, e primul!), am văzut că se poartă! :-) Dar pot să-l înlocuiesc, nu e o nicio problemă! Am să mă gândesc cu ce!

În urma atâtor taxe și impozite, nu puteam să fiu decât oripilată! Nu mi-a mai rămas strop de entuziasm, pentru că... nu există nicio speranță să scăpăm de ele! ! :-) Mulțumesc și de aprecieri, și de critici! Stimă,