Trepte-n riduri

[Vezi blog]

Culori închise-mpodobesc pervazul
când stelele lumina şi-o răsfrâng
şi trepte-n riduri a făcut obrazul
spre templul unde visele se strâng.

E mult prea frig în falduri la perdele,
fotografii din rame vechi zâmbesc
şi-n micul univers cu flori rebele,
sunt singurul ce dragoste cerşesc.

Ador natura verde-n simple armonii
şi nu doresc căderea printre brazi,
aştept din orice depărtare să revii
să rătacim un ieri in mâinele de azi.

Strâng timpul într-o mână să-l ofer
celor ce ard pe ruguri doar iubire,
lăsând culori pe un pervaz stingher
şi-n falduri la perdele, nemurire!

[x]

Domnule Iordachescu va multumesc pentru lectura, remarca si comentariu!

Cu pretuire!

[Sofia Sincă]

Un cântec melancolic despre fragilitatea omului în faţa timpului şi dorul de iubire adevărată.

În legătură cu măsura strofei a treia, eu zic că este în regulă. Poezia clasică nu trebuie pusă într-o formă ca un  cozonac. Ea poate trece de la o măsură la alta, cu condiţia ca versurile unei strofe să se încadreze în ritm şi rimă.

Multă apreciere şi mult drag.

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Domnule Ungureanu,

Îmi place poezia dumneavoastră, mai ales că vă exprimaţi trăirile în manieră clasică.

Felicitări pentru textul de azi!

O părere... strofa trei are o altă măsură faţă de restul poeziei. Aş pune-o în acord cu strofa patru.

Consideraţie,