Timpul

[Monica Pester]

Bat clopotele din apus, gemând,

Și-agață-n părul  meu, alburiu-mov

Ecouri mici, în șir recuperând

Un Timp pe care-l caut în Ceaslov

Simt bucuria inimii ce-ncearcă

Să facă un acord și cu trecutul

Pornind rapid parâma să întoarcă,

Să recunoască iarăși începutul

Timpul  nu e un  cal să-i pui zăbală,

Și nu e nici prieten credincios

Departe dar, de tagma animală,

Încep să cred că e un Făt  Frumos

Separă veacuri și separă oameni

Recuperează amintiri pierdute

Aduce-n scenă,  iarăși niște fameni

Prezentul e  aici, valorile vândute

Să-mi   duc povara anilor, pierdută,

Cu viitorul ce m-așteaptă-n prag ?

Nu sunt o frumusețe dar nici slută,

Aștept un  prinț de care-mi va fi drag

Voi colinda Pământu-n lung  și lat,

Voi asalta și munți și câmp de maci

Iar când voi ști ca globul nu e lat

Strig, Timp nebun, să nu te mai prefaci !

[petrut dan]

Da, ,mi a plăcut finalul, m a făcut să zâmbesc, dar cel mai mult mi a plăcut, timpul ca un Făt-frumos, bine scris și-mi place că nu faci exces de metafore, cu drag!

[Corneliu Neagu]

O poezie dedicată în mare măsură timpului, această entitate greu de definit întrucât este percepută diferențiat de fiecare dintre noi. Percepția fundamentală a poetei este sintetizată plenar în versurile "Separă veacuri și separă oameni/ Recuperează amintiri pierdute"...Invocația din ultimul vers pare a fi un protest al poetei privind incapacitatea omului de a stăpâni curgerea timpului. Mi-a plăcut poezia și o felicit pe autoare pentru abordarea unui subiect dificil ce ne frământă pe fiecare dintre noi!

[Ada Nemescu]

Am recitit această încrâncenare împotriva Timpului... în același timp un pariu cu Fericirea.

Așteptarea ia forma unei clepsidre imaginare. 

Am citit cu plăcere, aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am citit cu plăcere!