Tăcută fântână

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Divin mă creează din ape cuvântul,

în cer inorogii se-adapă cu rai;

păgână şoptire cuprinde pământul,

când plânge o zeie un vis cu un crai.

 

Tăcută fântână, în leagăn de unde,

ascultă ecoul închis pe un turn;

adorm în clepsidre niele profunde...

din şipot se face un sloi taciturn.

 

O scoică de gheaţă îmi picură lutul,

mai dăinuie mirul pe ultimul dom;

Amurgul adastă din nou Începutul,

în flori de uitare uitate de-un Om.

 

Tăcută fântână străpunge suspine,

înlănţuie ceţuri... de suflet mă rup;

mă prinde o iarnă de mână cu tine...

zăpada mă frige, mă arde pe trup.

 

Străbat printre geruri... ajung la o Vamă;

mă văd printre umbre şi umbre mă cheamă.

[Sofia Sincă]

Dulce călătorie prin geneză şi lumea cuvântului, ale stărilor poetice sublime. Poezie în vers clasic impresionantă, muzicală, cursivă.

Sofy, cu apreciere!