sub pleoapele femeii din larg

[gina zaharia]

în barca aceea săreau toți peștii deodată
aproape se scufunda
pescarii dormeau în plase de plumb haotice
o femeie torcea
îngâna valurile care-i sărutau gleznele
venea dinspre soare îi dusese un răvaș pe care scrijelise un nume
să-l ardă

s-a oprit cât să alunge un pescăruș rănit
pe o săgeată uscată (ea nu era așa)
astăzi nu l-a mai hrănit l-a împăturit în două zerouri
i-a stropit inima cu gheață
și l-a trimis în târg
acolo se schimbau aștri pe bucăți de ceară

bat tobele pe creste s-a pierdut o legendă
complicat de simplu
curg lave de rugi șanțuri întregi se deșiră sub pleoapele femeii din larg
curajul ei devenise un cerc o pânză cât nesfârșirea
era(m) o mie de ea înecate pe un catarg
altădată n-ar fi crezut
acum ține strâns inima pescărușului mai presus decât orice durere

[gina zaharia]

De-asta l-am și postat, da Coza! Ca să explice!:)))

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

era(m) o mie de ea   Aha!... Acum se explică multe! :)

da Coza