sub pleoapa nopții s-au stins atâtea și atâtea visuri

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

la revărsatul zorilor linia orizontului are gura căscată

rumegă stelele cu nume de om și le înghite 

infinitul e un stomac al timpului prin care

Dumnezeu își face veacul de singurătate

cerul aruncă asul de sub mânecă pe la șapte fără ceva

pe masa tăcerii doar zgomotul pașilor și-un câine flămând

o cutie de carton o coloană vertebrală rezemată de stâlp

e frig și primăverile îi tremură în vânt se aud florile cum mor

nu numai câinii sunt flămânzi dar nici timpul nu se mai satură

cizmele lipite cu adezivi prea ieftini țin un zigzag inconsecvent

în căutarea nodului cu fundă șiretul s-a rupt în bucăți

sub talpa ei pământul se încălzește și pietrele încă dorm

din coșul cu lână s-au ales doar culori pale

împletitura corect executată doi pe față doi pe dos 

elimină ideea de asincron și dă o notă de old

moda e doar la televizor sau prin reviste împrumutate

bătăturile din palme vorbesc despre neputințe 

și vise care locuiesc doar într-o lume de basm

orice asemănare cu realitatea e doar un fiasco mental

și nu ar fi avut curajul acesta e prea frig în jurul ei

și soarele cu dinți o mestecă pe-o rază 

într-o lume strâmtă ea încape făcându-și loc cu lumina

palmele despart aerul de umbre și întind buchețele

pentru cei cărora primăvara le crește virtual

pentru cei cărora trebuie să le deschizi o pagină de google

ca să vadă în ce anotimp respiră

mai cad firimituri de la masa stăpânului adună totul

născocește un joc să mai uite de leagănul care o plimbă

dintr-un vis într-altul 

între pereții dimineții fetița cu pistrui împarte primăveri

celor care se opresc la masa ei 

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Doamne, ce vremuri! Merci fain!

[Corina Militaru]

palmele despart aerul de umbre și întind buchețele

pentru cei cărora primăvara le crește virtual

pentru cei cărora trebuie să le deschizi o pagină de google

ca să vadă în ce anotimp respiră :)

Mi-a plăcut!