Singuratatea de piatră

[Angi Cristea]

spumoasă este liniștea amiezii
o bei când ai legat stelele nopții
iar din carul-mare împarți vise în sandale

diminețile călărești cu zăbala înfiptă
în dinții de armăsar
nu-ți este foame de răsărit
nu-ți este sete de un apus
îți arde umbra aceea de inimă

seara te întorci cu fața spre un nor
și înghiți bob cu bob singurătățile de piatră
cal liber soarele nechează în ostrovul unde
crește liniștea pe timpanul stâncilor
copite de cai ce miros a câmpie
îmi dorm pe suflet sparte
cu libertatea lor necastrată

oare pot să sculptez
calul acela nepotcovit din suflet
cu ultima culoare de cer?

[Angi Cristea]

Multumesc  , tuturor, cu drag de acest site!

[Sofia Sincă]

Poemul se desfășoară pe un vag fir epic, simbol fiind calul cu multiplele sale virtuții: puterea, îndârjirea dar și singurătatea sa. Exprimate în dorința poetei de a impresiona prin folosirea unor metafore elegante și mesaj la fel.

Cu plăcerea textului,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

iar din carul mare împarți vise în sandale

Carul-Mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car² (1); Ursa-Mare;

Carul-Mic = constelație formată din șapte stele (printre care și Steaua Polară) așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; Ursa-Mică.

Firește, doar seninul e rezervat calului (din suflet) - simbol al libertății.

da Coza

[Corina Militaru]

Imagini superbe! Am citit cu drag! :)

[Laura H.]

Foarte frumoase versuri, îmi plac mult. Felicitări!

[Valeria Merca]

''oare pot să sculptez
calul acela nepotcovit din suflet
cu ultima culoare de cer?''

Admiratie!

[Ana Ardeleanu]

singurătatea cailor

libertatea lor necastrată