Singură pe stradă

[Cristina Cretu]

Mi se scurge pustiul pe stradă,
gândurile-mi stau ca la paradă,
mai jos, s-au spart nişte felinare
sub fluturi de amintiri cu soare.

Mi se scurge pustiul pe-o bancă
ce sufletu-i geme sub zăpadă
şi nimeni nu e ca să mă vadă
cum merg şi plâng singură pe stradă.

Mi se scurge pustiul înspre cer,
perechi sau pe rând, văd stele cum pier
şi nu pot să le schimb destinul trist
şi eu am murit, acum doar exist.

[Ion Lazăr da Coza]

Împărtășesc părerea Sofiei și trag cu ochiul la varianta sugerată de Mihaela.

Recomand, cu drag: Figuri de stil

da Coza

[Corina Militaru]

Am citit cu plăcere! Varianta Mihaelei sună bine! :)

[Mihaela Popa]

am îndrăznit să citesc astfel:

se scurge pustiul pe stradă

mai jos, s-au spart

felinare

gândurile  fluturi

soare se scurge pustiul spre cer

[Cristina Cretu]

Va multumesc, doamna Sofia! Aveti mare dreptate. Am mult de lucru... Cu mult respect

[Sofia Sincă]

Poezia ta este ușor timidă, formată din cele mai simple versuri, cu versuri care ies din ritm. De studiat prozodia.

Rolul poeziei clasice este acela de a înflori cuvântul, de a-l așterne armonios în vers, de a-l face pe cititor să freamăte de încântare. El, cuvântul trebuie să prezinte figuri de stil, dintre cele mai diversificate. La fel rimele să fie diversificate, ele sunt cele care dau armonia muzicală.

Cu prietenie,

Sofy

[Cristina Cretu]

Va multumesc mult. 

[Angi Cristea]

Singurătate în agora.Poem interesant.