și azi și eu

[gina zaharia]

aș fi vrut să fiu vultur să-mi întind aripile

peste toate arterele plesnite să zăresc de departe prada-capodoperă

pusă la uscat sub ape

când mi-e foame să traversez oceanul în cantități cameleonice

ghearele să răsădească lejer copaci acvatici nimic mai mult

prin setea de odihnă să-mi agăț oglinzile plictisite

aș fi trăit o mie de ani într-un colț de stâncă

 

probabil am citit mult despre zboruri

am curajul am seceta răsturnată pe tot cerul

și o zodie roasă de dor singura care mă încorsetează acasă

mi-au purtat umerii printre dialoguri cochete diguri și alte lungimi de suflet

ce să zic poate reușesc să dau peste cap rolul lagărelor artizanale

în care mă plimb neinvitată de ce naiba doar acolo am loc

nu știu

 

din când în când aleg să arunc firimiturile

din coșul timpului

în bagaj îmi pregătesc culorile uneori curcubeul le destramă pe partea mea

să mă vezi adăugând un bleu zdrențuit

nu țin la etichetă deci și suspinul poate deveni latura unui întreg

numai să nu plouă atunci mi se duce toată garanția

că pot împărți respirația în două lumi deodată

 

am devenit cuarț pe nisipuri străine

locuitor al  dunelor de noroc îmi tot duc leagănele la mare

pe nisip am râs și eu doamne cum îmi ardeau tălpile la doi milimetri de flux

 

somniferele au devenit un lux îmi brodează visul

(ingenioase cuburi alb-reci)

port un citat pe inimă spre zori l-am creat e legat cu majuscule

de fiecare dimineață de fiecare sabie de fiecare bob de rugină

are și un joc sec dar fără el ar fumega continuu

știu ce zic nu toate scările au aceleași rezerve de bine

unele se rotesc în jurul unui ochi de ceară

un vas le adună precum poruncile cu săgeți otrăvite

dar temerarii nu dorm niciodată când se cutremură albastrul

pesemne își desenează alte ceruri pe o filă neștiută de nimeni

un fel de punte pentru călătoriile în lanț

și azi și eu….

 

 

[Sofia Sincă]

Cu ușurință și nonșalanță ne porți din înălțimi de vulturi la fundul oceanului... amețitor! Dorința de a-ți împărți lumea între zbor și iubire, libertate și contemplare.

Un poem amplu, de care te desparți greu. Oferă expansiunea timpului spre universului, pe treptele sale, în culori de curcubeu.

Admirație deosebită!

Sofy

[gina zaharia]

Vio, mă bucură trecerea ta. Un buchet de gânduri bleu, cu drag, să-ți fie călăuză în călătoriile prin sufletul poeziei.

Duminică binecuvântată!

[gina zaharia]

Mihaela, înălțimea zborului meu e apă curgătoare...

Drag,

[gina zaharia]

Epigrama mi-a cântat,

Simfonie am aflat!

Am știut c-a fost solie,

Azi... și eu... și cine știe...

Mulțumesc, dle Mony! Duminică frumoasă!

[Ionel Mony Constantin]

Si azi şi eu, mă bag în seamă

Fiind prezent c-o epigramă

Când sigur ar fi fost normal

Să vă dedic un madrigal